unei zile oarecare

ești dimineața cu voaluri de ploaie cântându-mi suspinat la marginea patului acolo unde valurile își leapădă perlele așteptărilor depărtările strâng în brațe toate visele spălate de rugul nopților leneșe dinspre crestele valurilor tu, idee de spumă presărată în plete trei nopți la rând vei veni pentru a rupe vraja dar vei afla că nu lanțurile mă țin aici departe de toate răsuflările ci numai dorința nebunească de liniște undeva în adâncul sufletului tu ai murit în brațele eternului ieri și până când te voi regăsi înveșmântată-n mâine mă voi strădui doar să trăiesc azi din departele cerului o șoaptă: vorbește-mi de dragoste