la beauté du diable

zădărnicie a zădărniciilor, totul e zădărnicie bucură-te căci clipa nu-i aidoma orei și ora asemeni zilei dimineața trage de tine și te dă jos din pat cafeaua îți bagă degetele în nas amuzându-se și când să-ți arunci ochii pe ziare descoperi că-ai murit oare are cine să dea telefon la salvare? și oare moartea umblă și ea pe tocuri cui scrijelind asfaltul zilelor tăinuite-ntr-o ultimă răsuflare? În ultima clipă, toată viața ți se derulează ca un film mut în alb și negru și cu precizie matematică ți se indică momentul în care ai semnat pactul sângele tău își varsă glicemia în josul paginii și-n dreptul banilor pe care i-ai primit în schimbul lașității fardate regretele nu țin loc nici de mâncare și nici de băutură iar cavernele sufletești surpă temelia oricărei iertări