gloanțe pentru fluturi morți

suntem plini de inspirații și odată cu aerul tragem pe nas linia curbă a decepției ce precipită întru orbirea glonțului de-argint orice expirare creează golul primordial în care eclozează toate tăcerile din care vor lua naștere spaimele și încrâncenarea nerostirii cuvintele ies la foc automat reculul scrie noi forme de comunicare convențional substituit de mereea nonverbală a semnelor dicționarele își smulg foile și biții cuvintele sunt abandonate pe treptele uitării iar viitorul scormonind printre ruine va întreba: unde s-au dus fluturi? (varianta originala) suntem plini de inspirații și odată cu aerul tragem pe nas linia curbă a decepției ce precipită întru orbirea glonțului de-argint dacă dragostea ar pluti în aer polen alungat de vânt atunci fluturii nu ar mai trebui să zboare dând ocol întregului pământ spaimele lor pun cătușe grele libertăților noastre adultere cuvintele toate sunt fugărite iar gândurile sunt pironite pe crucea tăcerii bezna nopții se întinde florile se ofilesc din stomac nu urcă fluturi leșuri putrede roiesc