să plângem moartea dulcelui din noi

smogul ne cuprinde suflete în cămașă de forță lăsând vederii cercul vânătului ostenit am exilat iubirea dintre noi avem butoane, prescurtări și chat-uri dese dar când răsare dintre așternuturi spaima ne agățăm de răstignite amintiri prezentul ne-amăgește cu miraje trăiește clipa la picioarele vițelului de aur ne aruncăm cu capul înainte și-abandonăm tot ce înseamnă amintire dulceața amintirii rătăcită-i chiar pierdută printre sipete și clondire prăfuite