never-more

nu cunoaștem nici ziua nici ora știm doar că suferința cuvântului nu se poate desluși în culori și nici în tăceri cerul caută în pungă banul cel de toate nopțile al cărui rotund acoperă doar o tăcere, alungând restul cuvintelor lumina se oprește-n prag să se aranjeze puțină culoare în obraji o umbră de nor pe pleoape și o adiere discretă pentru volum celui ce are i se vor da cuvinte cât pentru alte două vieți să poată spune toate poveștile ferice de cel de pe urmă căci lui îi rămân toate tăcerile