cerul ca o recompensă

să te afunzi în noapte ca să îi sorbi răsuflarea uitând că lumina te cere și te cerne curățindu-te de toate rostitele așa cum Calea Laptelui îndulcește cutele cerului Drumul Robilor spală sufletele în lumină adunându-le într-o singură oaste femeie cu chip de copil și răsuflare de mugur te strecori în suflete depănând albul uitării și roșul iertării din caierul nopților pline de dor de mierea cerului mărțișor cu nume de primăvară cerul vuiește de gemetele mugurilor ce-și leapădă înrobirea, ridicându-se la viață