locul din care nu voi mai răspunde

plecările au gust de levănțică strivită-n colțul cerului acolo unde poteca soarelui face o curbă grațioasă către mâine un punct care cedează uzurii și se scutură polen rătăcitor printre blocuri de beton fiecare umbră e datoare să urmeze calea cuvântului șoapta mă urmează arătându-mi drumul fără suspine, fără reverberații fără emoții, fără taine totul la vedere știut fiind că măcănitul nu are ecou care ar putea să răspundă pentru flecară trecere