apsal modia

lasă-te asediat, lasă-te cucerit nimic nu se compară cu mirosul impregnat de amintiri lasă zilele să ți se culcușească la piept soarbe-le fecioria și bucură-te că le-ai dăruit noaptea lasă-mă să-ți pătrund printre gânduri să mă strecor, amant adulmecând pulpele-ncinse să ar în șoaptă cerurile sterpe să-mprăștii vise germinate cu amăgiri deșarte lasă-ne să ne facem datoria și cuvintele freamătă atinse de adierea spaimei frunze risipite cu speranța jertfei generatoare de viață prin moarte