in nomine

lăsați cerul să-și poarte norii lacrimile lor nu pot aduce decât bucurie dacă am apărut înseamnă că am fost cerut căci și lumina trebuie să aibă un sâmbure de adevăr zidit într-o noapte de-nceput trupul meu este puntea dintre un trecut irosit și un viitor ce nu mai poate să aștepte marea de cuvinte țesută ca ultim legământ carnea mea crește cuvinte ascunse ce se cheamă, se atrag, împingând întunericul la picioarele tronului cine are răbdare poate să caute dar taina tipărită la vedere e greu de deslușit dincolo de mine se zămislește viitorul și din carnea lui se-nfruptă ziua care va umbri trecutul pământul se tânguie-n colbul drumului lepădându-și sufletul istovit