alegeri

în deșert, linia nemărginirii caută să se închidă orizontul tot răsuflă ușurat ca un vulcan după chinurile facerii cine are urechi de auzit să priceapă de va voi drumurile m-au dus la malul cu florile am pornit lumea, mergând pe ape uneori mai tulburi și mai zbuciumate alteori mai liniștite ca nefirescul început cine vrea să-ncerce pescuirea să-mi urmeze templul mi se umple de spaime toate țipetele caută alinare și molcomire degeaba se pogoară îngerul tulburând apele scăldătoarei nimeni nu mai alege, limpezindu-și iubirea de-aproapele Duhul, el Duhul ce mai face? în ultima vreme, tot mai des, îl văd numărând numărătoarea nu mai bate ori poate că cineva umblă printre cercuri stinge lumina ce le desparte întunericul cade smerit în genunchi și plânge Doamne, de ce această alegere? fie dar voia Ta, căci nu eu și nu voia mea zidește temelia lumii și-adâncimile omului și-ntunericul