și eu

prima oară am învățat să vorbesc și lumea se-mpiedica în tăcerile mele scoțând rădăcinile-ntrebărilor apoi am învățat să merg și mă agățam de privirile celor din jur ocolind cu grijă indiferența cu timpul am învățat să tac iar ceața se prelinge pe umeri săpând tranșee în care se ascund toate mirările acum, mai nou, exersez uitarea cuvintele cad printre degete anchilozate și undeva, în cimitirul vorbelor m-așteaptă