aprilie

cândva, literele îmi creșteau în carne, rănindu-mă; și-atunci rupeam din ele oferindu-mă: luați și citiți, acestea sunt cuvintele mele cu sentimente, trăiri, temeri și spaime lumea trecea, fără să bage de seamă sfâșierea apoi, cuvintele s-au uscat, frunze-buze murind ghemuite-n rigolă zemuind a tăcere și a putred venea iarna-n suflet și gerul se cățăra până la bolta lacrimilor aruncând în jur așchii însângerate acum, taina mugurilor nu mai sparge în ferestre tăcerea filtrează lumina, sufletul se zbate despărțit timpul mușcă-n carne, cariind esențele iar eu, scorbură inutilă, îmbrac lumea în amintiri