Lupu Svetlana

Frumos!!! M-au dat lacrimile. E prea frumos, pentru a fi adevărat, dar emoțiile trezite iartă totul. Deacum e prezentă peste tot poezia. Aceste două cîrje înmugurite...
Ești un adevărat romantic sentimental!
Deacum nu mă mai pot rupe.
Vin mîine, e prea tîrziu, aici 1:15.

Am rămas fără cuvinte. Captivant, emoționant, feminin.Acum te-am crezut.
Totul foarte real. Și cu biletul, chiar și divorțul cu Costel, e o consecință a relației cu Mihai și mai ales a lipsei lui(cel ce lipsește are doar virtuți, cel prezent- numai neajunsuri).
Sunt cîteva momente mai greu de crezut: banii neatinși de pe cont și bătrînul cu bastonul. Nu poate fi Mihai! O femeie îndrăgostită își vede iubitul în orice trecător, dar ar fi prea simplu dacă e Mihai acum. Vedem mai departe.
Chiar mulțumesc că m-ai chemat la jurnal, e foarte fierbinte.

Atît de real, încît mă simțeam prin preajma minei în Lupeni.
Felicitări cu avansarea (pe Port).
Am fost prin jurnal, mi-a plăcut,mai revin. Am lăsat ceva notițe, cred că vor nimeri în off (la 1, 2, 3).Fără supăr, n-a fost critică, mi-am ascultat senzațiile.

Pentru a percepe obiectiv, am încercat să iau locul \"autoarei\" acestor mărturisiri. În prima jumătate aveam probleme cu apartenența la sex, se simte o logică pur masculină, mai mult ca atît, chiar logică de ofițer. Sunt înșiruite niște mărunțișuri, pe care eu nu le-aș fi observat, sunt lucruri pe care femeiele le îndeplinesc automat fără a le memora.Sunt prea puține trăiri emoționale, ce nu e firesc.
Cînd vine vorba de Mihai, totul e natural.Chiar și acest \"Pe Costel îl iubesc, pe Mihai îl iubesc. \" Deși nu cred că femeiele pot iubi doi bărbați, uneori se înșeală, ca și în cazul de față,(posibil de plictiseala monotonă),dar finalul a pus totul la locurile sale. Deși, aici aș face o remarcă- puține emoții, lipsa frămîntărilor, prea ușor s-a dezis de bărbatul iubit(chiar dacă nu-l iubea, este convinsă că-l iubește).Și încă,comunicarea virtuală e puțin femenină, cam rece, cîntărită.
Finalul îmi pare un pic exagerat, mai degrabă e fantezii bărbătești despre cum ar fi bine să procedeze o femeie corectă.
E doar o părere a unei cititoare.Pot continua, dacă vrei o părere neprofesionistă.

Bună seara Dom-le critic, aveți dreptate, titlul (Sunt un rău) vă prinde de minune, m-ați făcut praf. E mai simplu s-o șterg, dar sunt totuși 2 strofe Ok, și comentariul constructiv de juma de pagină și-mi pare rău.Voi încerca s-o refac. De cerneală și mădular nu mă mai ating, desigur cu regret. Și așa vocabularul mi-e scund, acum minus două cuvinte.
Îți mulțumesc, Profesore, \"rău\" ești de mai mare folos, mai vino cu așa titlu.
De jurnal vorbim pe paginile lui.

O dorință destul de firească- a fi iubit.
E spus cu o doză suficientă de emoții,
simplu și sincer. Mi-a plăcut.

Un fel de haz cu mult necaz.
De formă nu zic nimic, cred că trece(nu-s competentă)
iar conținutul mi-a plăcut, m-a amuzat trist.
Da, cu adevărat, e multă imperfecțiune în perfect.

Senzuală, gingașă. Mi-a plăcut.
Poate în construcție pot fi ceva obiecții legat de surplusul de \"tine\",
dar nu mi-a supărat auzul, mi-a părut un pic nostimă.

Amuzant și fin.Final superb.
\"să le treci toate prin tine
culegînd doar undele fine!
aromele angeline
vibrațiile capelei sixtine
arcuirile celei feline
unduirile celei virgine!...\"
Nespus de platonic!!!

În centru am găsim miezul, frumas și profund.
\"omul în luptă cu el însuși
sensibilitatea contra rațiunii -
cruntă pedeapsă a firii!
și peste toate acestea
- nesiguranța...\"
O meditație constructivă.

Poate nu de osteneală,
cred că o fi fost greșeală
și e coasta vinovată-
pentru Noi neadecvată

O constatare cam sumbră, dar plină de adevăr.

Foarte reușit, pătrunzător, mi-a trezit o stare de apelpisie,
după părerea mea, e firesc.

Mi-au plăcut mult prima strofă și cea de final, atît că un pic deranjează accentul în primul vers a strofei a treia(accent pe silaba a 2, în celelalte versuri se accentuiază prima silabă.)
Poate-ar fi fost mai nimerit
Zarea se țese-n covor de cristale.

Un joc de imagini, emoții, cuvinte...
Mi-a plăcum mult, în deosebi
\"uitarea-ți pictată-n cerneală
și astăzi mă doare...\"
îmi pare că spune totul.

Primele 3 strofe m-au fascinat,
păcat că nu am simțit acest farmic în strofa din final.

\"un infinit ținut în palmă.\"
Foarte reușit, după părerea mea, despre poezie.
Cu pași mărunței,iuți
ataci în retragere
fără a avea scăpare.

Foarte captivant.M-am prins citind grăbită, simțind aproape fizic pericolul
și încordarea ce domina între ostași, încît lacrimile lui Ianoș m-au tulburat destul de firesc.

Sunt și eu încîntată de apreciere, dar prea multă laudă îmi pot servi un rău serviciu, precum și apelativele-
la început atît de dulce Luminița! Floricica! iar acum bunică............Zău că erai mai generos.

Viorel, mulțumesc pentru apreciere și sugestii, variantele propuse sunt posibil de valoare, dar nu exprimă gîndul meu inițial. Spuneam de un fior ce dă existență creației în urma unei șoapte de dor.
În ce privește bunică,(încă nu-s),dar am priceput aluzia. Mă preocupă metamorfoza sentimentelor în relații bărbat-femeie. Nu e vorba de sentimentele mele reale, încerc să le trăiesc imaginar pentru a-mi răspunde la întrebare.
O zi bună.