Poezie
Sunt bărbatul perfect!
Memorii într-un pahar de viață
1 min lectură·
Mediu
Þine cont... astâzi n-am băut nimic!
Eu te privesc aiurea... tu mă privești romantic,
Te gândești la cină, eu... la berea rece din butic,
Aprinzi încântată lumănări cu parfum haotic,
Eu din paharul de-o ora neatins... suc, scârbit înghit,
Se gătară banii din ciorap... așa că n-am curaj să zic...
Nimic!
Imi povestești de Ana, barbatus-o acas\' az\'-noapte na venit,
\"Că-i trist!\"
Eu pufnesc sucul pe nas... cu gândul la ce beție impreuna-am tras,
Tu liniștită c-am lucrat.. ( - Ceva restanțe la muncă mi-au rămas ).
Subliniezi cum sinceritatea-n mariajul nostru e de invidiiat,
Eu mă gândesc că de mă \"toarnă\" ăsta... atâta-l bat!
Nu știe nici măcar să mintă... al dracu\' dacă ăsta o mai fi bărbat!
Masa, sucul, poveștile și zâmbetele false s-au epuizat,
La dracu!... n-a mai rămas nimic decât să ne băgăm-n pat,
Poate mai găsesc vreo scuză să adoarmă... ceva de eschivat,
Doar... in ochii ei sunt un soț atent, romantic, iubitor și realizat!
023279
0
De formă nu zic nimic, cred că trece(nu-s competentă)
iar conținutul mi-a plăcut, m-a amuzat trist.
Da, cu adevărat, e multă imperfecțiune în perfect.