Sunt geloasă pe noapte, iubite,
dormi cu ea, te dezmiardă cu vis,
îți șoptește de dor, tu cuminte
te lași pradă de brațu-i cuprins.
Și pe iarnă-s, iubite, geloasă-
îți sărută obrajii cu
Cîteva zile de reflux
și craterul vulcanului
a supt toate izvoarele din mine
să nu mai am putere să lupt cu viscolul.
Cerneala s-a transformat într-un țurțure violet
și picură în așteptările
Sunt geloasă pe noapte, iubite,
dormi cu ea, te dezmiardă cu vis,
îți șoptește de dor, tu cuminte
te lași pradă de brațu-i cuprins.
Și pe iarnă-s, iubite, geloasă-
îți sărută obrajii cu
M-ai ademenit în Univers
cu magia visului în plasă,
după umbra gîndului am mers-
am crezut că de-a mea gleznă-ți pasă.
Dar tu ai ales al meu oftat,
de pe gură- foc de artificii,
constelația -
Spre tine, iubite-mi aștern
din buchii alese cărare
să vii la-ntîlnire-n catren
căci dor mi-e de-a ta sărutare.
Din verbe obrazu-ți pictez
și ochii cu fundul în mare,
pe frunte un vis să
Cu galopul pe șine
mîini scurta-voi din verste,
mai aproape de lutu-ți
dar în altă poveste.
Și un pic disperată
ca să fiu fericită,
cu speranța: de gîndu-ți
să rămîn ocrotită.
Te-am luat cu
Ce departe e azi pîn-la stele, iubite,
de cocheta sclipire-au rămas părăsite
și îngînă-n duet cu luciri de gerar
pentru dor ce-ai lăsat, un tangou funerar.
Timp și spațiu te fură din mine, mă
Eroare... Mai ninge-n april
și plouă în mijloc de iarnă,
un geamăt cu glas de copil
și soare în fulgul pe geană.
Și tu fără chip, implantat
în carnea și visu-mi- Eroare,
din codul genetic
Mă sprijin de umărul tău
cu soarta-mi curmată de gînduri,
să mergem alături prin ploi
cu grindină, arșiță, vînturi.
Să simt cum mă doare cînd plîngi,
în mine storcînd suferința-
un zîmbet
Ploaia de stele pe brumă-n rugină
trece în fulg, ce-i o rouă-n april
calea-ți pîndește cu pași de felină
șoapta să-ți mintă în gîndul viril.
Visul curmat- randevu între muguri,
chip de
Mi-ai ignorat picătura de vin
din strop de-adio cu faur,
în ultim fulg cînd am vrut să revin
din rătăciri în coclaur.
Și a rămas gîndul meu suspendat
între orbite-n cădere
să-ți reproșeze
E spațiu prea dens
ca să vin, ca să vii-
traseie-n văzduhuri
și drumuri ferate,
ni-i pasu-n străine
și vechi galaxii
și-o eră-ntre noi
fără zi, fără noapte.
Un leagăn avem
și o casă-n
LS