Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Păcatele

1 min lectură·
Mediu
Mă jucam cu sânul ei
un pescăruș se așeza pe nisip
Marea se auzea în depărtare
Ea renunța la sexul ei
Întunericul se pătrundea pe sine
Genitalele ardeau
Era aproape de miezul nopții și carnea trupurilor nu mai exista
Doar vântul și freamătul celor două suflete al căror secret era sfârșitul omului
Visătoare uimitoare femeie ce îmi aduci din pântecele tale
Întrebam și respiram amândoi preistoric încinși
Tremurând ușor
Însă ea mă strângea și mai tare între picioarele sale
Iar pescărușul țipa să o pătrund cât mai adânc și cat mai tandru
După chipul și asemănarea lui dumnezeu
Mirosea a Cuba libre și a fierbinte și a umed
Și am pus capul pe umărul ei
Și ea șoptea orgasmul zâmbea
Bărbații din alte filme porno erau tăcuți doar pescărușul țipa
Și părea că monstrul ascuns printre inimi dansa
Dansa dansa și ne ierta nouă toate păcatele
022253
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
146
Citire
1 min
Versuri
20
Actualizat

Cum sa citezi

lupu ionut catalin. “Păcatele.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lupu-ionut-catalin/poezie/14149326/pacatele

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@razvan-rachieriuRRrazvan rachieriu
Să facem din iertare arhetip existențial, să ne iertăm mai întâi pe noi înșine, să ne acceptăm așa cum suntem, cu tot cu „păcate”, vicii și tare și atunci existența va deveni un „dans” continuu.
0
@lupu-ionut-catalinLClupu ionut catalin
Frumos spus, corect, va multumesc. Monstrul acela poate este si el o parte din sine. Sau poate altceva, cine stie? De aceea am completat cu desenul meu cu masca.
0