Să iubești, să lovești și să fugi

Îți iubesc buzele. Þi le-am iubit din prima zi în care s-au plimbat pe lumea ce se desfășura în fața ochilor mei. Îți iubesc mâinile pentru că miros, mereu, a cald. A veghe. Îți iubesc ochii, lumea se pleacă cenușie sub ei și mă colorează cu dimineți de cafea. Îți iubesc pielea. Ea toarnă idei în palmele mele ce râd. Îți iubesc univerul pentru că se rotește amețitor la un etaj înalt – când îl privesc de jos, coboară și-mi soarbe privirea, răsuflarea și cuvintele răsturnate. Am locuri din trup ce-ți aparțin. E poate cât pot să-ți dau de mult. Și părți de zâmbet ce nu-ți aparțin, versuri care se-alergă în trecutul meu într-un joc etern de-ascunselea cu tine. Tu știi și zâmbești. Iar eu îți mai iubesc odată buzele. Tu știi și m-adormi. Iar eu te mai iubesc odată color. Și totuși, Aș vrea să iubesc Să lovesc Și să fug.