sunt pământ, văd albastru

sunt albastră, prin mine se vede pământul buzele scoicilor poartă vina sărutului nostru dintâi în asfalt cernite în praful drumului dintâi neștiut, un adânc adăpost între singurătățile noastre și lumea întreagă coborâtă în pumnul meu strâns răzvrătit împotriva ta și-a tuturor sunetelor cu gust și miros și cu ani surd, te strig surd, te strig lung, te strig și te strig și te strig timpul își urcă degetele peste vârstele mele începute cu tine străinule dispari sau nu te mai văd de lacrimi, sau nu te mai văd de palmele mele, de îngenuncherile mele... să mă păstrezi, să te păstrez, strigătul meu. nu mai sunt. sunt albastră. prin mine se vede pământul…