de Craciun

pământul se clădește începând din ploi eu mă-mbrac în timp și în zile noi, să învăț să merg alintat ușor cu tălpile trec și tălpile dor. zborul reîntors mă va prăbuși frapată-n singur tonul meu de gri oamenii albi sau negri nu pot fi nici măcaar acum vii. hai să ne-adâncim într-o lume nouă atipică, v-am zis, fiindcă afară plouă se dezgheață iarna printre brazii morți i-ați încununat eu vă numesc hoți pădurile toate vor plânge cuminte-n zadar împodobiți-vă brazii cu lumini și amar. vanitoși, cât de mici îmi păreți! să cereți Crăciunului tot, ce puține aveți nici un suflet azi într-o lume mai moartă cu fiecare an, mai sacrificați un vis al meu. și a voastră o soartă.