Solitude

sunt 4 ore de când n-am vorbit cu nimeni. de când numele meu nu mai înseamnă nimic, am umblat prin oraș cu capul dezgolit, am crezut că plâng, dar ploua ploua și aveam gust de lacrimi. lumini peste tot, atât de multe lumini nici o lumină atât de multe lumini nici o lumină toți oamenii - ei nu există în mine, i-am lăsat în urmă, eu mergeam printre lumini și singurătatea mă orbea... 4 ore. eu tac, m-am dezbrăcat și mi-e frig și tot tac. aș vrea să te rog, să-ți vorbesc. aș vrea să vii printre ani să m-asculți. nu mă lăsa cu pași orbi și muți...