Jurnal
Naathalie
1 min lectură·
Mediu
azi.
și urăsc lumea întreagă.
pofta de-a mușca din viață
de a-ți vorbi.
sunt doar tentația de-a fuma o țigară
privind cum vântul aduce praf și pustiu
un drum
cu rădăcini dinspre cer spre pământ.
căci mă doare.
și trupul meu e colbul de stele moarte
dintr-un univers netrăit.
azi. acum. dragostea asta poate fi totul
dar cred că e nimic.
trupul meu e țărână
și în el,
în loc de suflet port o țigară aprinsă
***
sunt un viciu bolnav de câte alte vicii -
mi-e să nu doară
sărută-mă, mâine îți voi părea prea amară.
002574
0
