Luminita Suse

Cum ar fi dacă în final ai renunța la \"e o\":
\"sufletul meu
veneție secată\"?
Crezi că ar pierde din sensuri pe lângă explicitare superfluă? La urma urmei ce ai intenționat aici este o superconcentrație de sensuri.

Îmi place cum te detașezi și scrii privind din exterior. Este o calitate și sper că nu greșesc spunând că pe acest gen de construcție se va sprijini poezia viitorului.
Aș vrea să revii asupra versului final, construcția \"ca pe un\" poate fi realizată altfel, mai elegant. Părerea mea. Sper că nu am supărat prea tare.
Cu drag/ Oriana

Aici ai scris o poezie superbă!

Poezia ar putea începe abia de la strofa a doua.
Textul folosește metafore perimate, aproape clișeistice. Nu spun că nu e bine, spun doar că atunci când sunt prea multe diminuează interesul unui cititor rafinat în ale poeziei.
Iată exemple:
\"topește țipătul unui pescăruș\"
\"între degetele rătăcind sub nisip\"
\"arcadele părăsite\"
\"părticele din viața noastră\"
\"vom orbi din dragoste\"
\"pândeam răsăritul\" etc
Exprimarea din primele două versuri e un pic contorsionată.
\"lumea e o pieliță pe ochi/ nu mai e mult și bisturiul o va tăia\"
Această pieliță pe ochi îmi pare extrem de ne-elegantă.
Timpul verbelor: folosirea viitorului prea des, și amestecat cu prezentul, scade din forța discursului.
Remarc doar câteva versuri, pe ele aș sprijini coloana vertebrală a unui poezii:
\"a fost odată ca niciodată o bătaie din palme
lângă piatra din spatele căreia [...]\"
\"vederea [...] grea ca o ieșire
din trupul hașurat peste inimă\"
Și da, ultima strofă merită un colț de stea dar semantic nu face parte din context, pentru că titlul ne sugerează altceva.
La capitolul exprimare deficitară aș mai adăuga și construcția \"ca o\". Încearcă să eviți câți poți. Când nu se poate, nu se poate dar totuși, se numește poezie ceea ce poate sugera fără a fi explicit.
Rămân cu senzația că textul nu a reușit să îmi spună ce a promis în titlu. Pescărușul, cerul, valul, nisipul, etc nu au fost suficiente ca să mă convingă stilistic și semantic că se întâmplă ceva nou și superb în ceea ce am citit. Îmi pare rău. Dar nu dispera. Data viitoare o să scrii mai bine. O poezie din cinci-zece texte, și tot e ceva, un pas uriaș înainte. Mi se întămplă și mie, sincer vorbind.
Cu drag,
Oriana

Da, la început nu am fost sigură despre care ultim vers e vorba. Nu l-am redus ci l-am mutat mai jos, e primul în strofa a doua. Mulțumesc.

Vă mulțumesc pentru impresii. La versul acela nu pot renunța, Katy. În rest, am modificat.

Este vorba de o specie de tei inventată, \"tei ubesc\" de la \"te iubesc\". Despre \"insurmontabil\" nu știu ce să spun, o să caut sinonime și dacă găsesc ceva acceptabil o să schimb.

Liviu da, nici mie nu mi-a sunat bine \"marginile ochilor\" \'și nici \"muchiile ochilor\". Singularul îmi pare mai bun, i.e. marginea sau muchia ochilor. Nu am avut \"să\" în versul 12 pentru că ar fi lungit versul dar într-adevăr, e necesar. Îl pun la loc.

Am corectat. Multumesc de citire si apreciere.

Am citit. Deși simplu, ușor de citit, e mai greu de asimilat. Ca o durere pe care încerci s-o ignori, cât poți de mult, până te doboară. Am exclamat wow de câteva ori în acest peripluu prin versurile tale subterane. O să recitesc, o să citesc și alte poezii. Ești bun.

Concentrată și totuși accesibilă. Puțin clișeistică strofa a doua însă își are locul precis în cursivitatea imagistică a ansamblului. Cu un epitet nu mă împac, \"nătângi\", dar ai motivele tale să vezi dragostea așa.
Cu drag,
O

Ce surpriză frumoasă și neașteptată, Camelia! Mulțumesc.

Nu a fost intenția mea de a rămâne pod ci doar de a construi înapoi pod. Acest gen de lucrare nu se termină niciodată. Am scris poezia dintr-o suflare, nu am dat atenție acelor detalii, sigur, întotdeauna e loc de mai bine. Nu mai pot schimba nimic, poezia a apărut așa în volum. Vă mulțumesc de trecere.

Multumesc Dan, ai avut dreptate.

Simpatică epigramă deși nu cunosc personajul. Dacă ai renunța la o vocală înainte de cratimă ar fi super.
Cu drag,
Ori

Oh, colosală bucățică, umor Nanu Trademark, calitate 100%. M-ai făcut să râd sincer. Uitasem cum scrii. În vacanța de Crăciun după ce fac sarmale cu tofu o să îți aprofundez poemele, you know what I mean...

Mă răsfățați astăzi în prag de solstițiu. Îmi faceți din cea mai scurtă zi a anului, una a bucuriei. Ela, nu aș fi vrut să aduc toate simțurile în poezie din cauza invizibilității din final. Însă m-am gândit la o altă formulă, aceea a indivizibilității, ca să se lege și de Venus din Milo, deși cam alambicată formula. Mă mai gândesc.

Mulțumesc Ioana și Ela de trecere. Ela, chiar mă găndeam să schimb verdele cu alceva, crud era una din variante, dar nu observasem rima că nu aș mai fi ezitat. Mulțumesc de semnalare, voi schimba. Da Ioana, este vorba de picnic la marginea drumului, nuvela fraților Strugațki, după care Tarkovski a făcut călăuza. Am revăzut filmul de curând...

Remarc aceste trei versuri:
îmi simt sufletul ca un ocean cald
în care trăirile sunt
doar niște curente maritime
Încerc să evit pe cît posibil unele cuvinte și exprimări precum \"niște\", \"ca un\", \"pentru care\", \"în care\" etc inutile pentru o poezie a esențelor așa cum îmi apar textele tale. De aceea rețin versurile citate sub forma:
îmi simt sufletul
ocean cald
curente maritime
trăirile mele
Sau ceva în genul acesta. Deci văd mult potențial în ce scrii și recomand doar o atentă șlefuire a axpresiei.

Interesant firul ideatic al poeziei. Un pic forțată strofa a doua. Aș mai cizela. Mi-a plăcut finalul.