Poezie
de vineri nu mai suntem tineri
1 min lectură·
Mediu
Aveam atunci doar versuri de-nceput
timpul gesta în cele mai oculte cercuri
brațele mamei se despleteau din lut
tata le săruta-n amiezile de miercuri
când primăvara încă mirosea a lapte
noi ne-ntorceam acasă după ora șapte.
Poveștile din seara zilelor de joi
nu se mai terminau cu happyend
la radio se anunțau averse noi de ploi
bunica asculta clipind intermitent
crescuseră dincolo de pat, nepoții,
nu-i mai zărea prin crăpătura nopții.
De vineri nu mai suntem nici noi tineri
memoriile consemnate în agendă
au calități potențiale de legendă,
copiii noștri au crescut și vor să fie liberi,
ne depășesc sonor mașini bizare
călătorind cu ei prin teritorii singulare.
Acum petrecem diminețile de-apoi
sorbind cafeaua rece în marsupiul iernii,
vorbim la telefon de-ale timpului nevoi
cum scârțâie genunchii, cum tac eternii,
pândim duminica la colțuri, de nebuni
neliniștind fecunditatea zilelor de luni.
2 februarie 2003
Din volumul \"Geometrii singulare\"
sept. 2003, editura Pro Transilvania
074.747
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 153
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “de vineri nu mai suntem tineri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/35986/de-vineri-nu-mai-suntem-tineriComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
ML
Oriana, chiar asa, am citit poezia fara sa vad subtitlul(si am avut senzatia ca \"miroase\" matantonescian).E adevarat ca nu te-am \"inteles\" de la inceput, dar te asteptam,cu drag.
0
LSCum adică nu m-ai înțeles de la început?
0
RCaha, am remarcat stilul matantonescian, te prinde si stilul acesta!:)
mi-au placut nepotii crescuti dincolo de pat, crapatura noptii, scartaitul genunchilor si nelinistea fecunditatii zilelor de luni! ma bucur c-ai revenit!:)
mi-au placut nepotii crescuti dincolo de pat, crapatura noptii, scartaitul genunchilor si nelinistea fecunditatii zilelor de luni! ma bucur c-ai revenit!:)
0
DM
Distincție acordată
Versuri matantonesciene... Si totusi e stilul Orianei, aceeasi emotie, acel ceva ce nu se spune ci se intuieste. Poate ca ceva mai limpede si mai direct ca altadata.
0
SEimi place cum ai surprins curgerea timpului ,si finalul optimist care spune nu rutinei.Va ramane una din poeziile mele preferate
0
DMNu m-am putut opri din citit! M-ai lăsat fără suflare! Și cine spune că viața unui om nu încape pe o colă de hârtie să vină la mine! Superb!
0
adulmecand flamand,
itirea Orianei
cu versuri date-n parg.
\"nelinistind fecunditatea zilelor de luni\"imi place cel mai mult prin proiectia pe care o face intr-un viitor incert dintr-o asezata reflectie.