Hemoglife. Sapte ani

Suntem ceea ce sângele nostru ne lasă să fim, iar în plus unii dintre noi suntem și ceea ce poezia din noi împănată cu mitul domestic ne impune să fim. Luminița, aceea care a inscripționat cuvintele pe sânge, trăiește încă în umbra timpului devorator al propriei ființe prin altul.
Cu stimă
PP

Cred că în primul vers al strofei a doua ar merge o inversiune \"cu ață mămăliga\".
E o poezie foarte bună, așa cum de regulă (dar nu obligatoriu) sînt poeziile scrise din durere.
citit, plăcut
anton

simte nostalgia și o transmite sensibil cititorului. Toate s-au rupt, toate au trecut în colțul ascuns al amintirii, dar, adesea, irump în sufletul ce tînjește timpul.
LIM.

Hemoglife scrise cu hieroglife. Ce frumos scrii tu, Lumi! Și peste tot ai pus Ș mare, ca o comemorare a celor Șapte ani. Dar în titlu nu ai pus codita la Ș de la șapte. Unde o fi “Boroaia”? Oare acolo unde “inima lui se bate in cuie de iarba”? Îmi doresc să te citesc mai mult; și să te ințeleg mai mult și mai adânc. Această poezie este simplâ, frumoasă și liniștită, ca un moment de veghe … de șapte ani lumină în întuneric.

ai scris o poezie ca o troita in memoria tatalui tau, la care te rogi curata si senina.Ritualul fantanii face toti banii iar ultima strofa este antologica.cu admiratie si prietenie.

Am pus S în loc de Ș în titlu ca să evit codificare XML a caracterului Ș în lista textelor de pe pagina de autor. Decizie grea, te asigur.

\'\'sau ce îngeri i-au spălat mintea
cu miere și lapte\'\'- un fior poetic ramane dupa ce citesti poezia. asa cum ii sade bine unei poezii
finalul e linistit ca o hergelie pe camp
frumos

Imi place asa de mult contrastul exprimat prin negura de sapte ani lumina din:

\"flacăra a licurit a stea căzând
prin negura lungă cât șapte ani-lumină\"

Stii, tot ce spui, parca ma duce cu imaginatia pe \"O gura de rai\" unde imi vin in cale 7 zane bune, ce de tata vor a-mi spune ... simt o apropiere intre luceferi si paltinasi si:

\"în Boroaia se mai taie cu ață mămăliga
ciupercile se tăvălesc în sare
pe plită încinsă \"

\"Timpul s-a dezis de tata\"

suna asa de implacabil .... timpul si tata ....vom urma sa se dezica de noi toti

Linistea se va asterne peste frumoasa ta poezie!

Nu inteleg acest poem inca din titlu. Hemoglife e un cuvant inventat, tine de...inovatie poetica?
Textul nu e pus la personal ci la poezie si e oferit lecturii, mai mult decat atat, e oferit spre a fi comentat, ei bine, parerea mea e ca e un text slabut cu metafore subtiri si fortate \"ciupercile se tăvălesc în sare
pe plită încinsă
broaștele sfințesc apa din fântâna\".
Broastele nu sfintesc apa din fantana, mai degraba o otravesc, versul nu are nicio sugestie, nicio subtilitate. Desigur, dupa modesta mea parere.
In general tot poemul pare a fi construit din \"decupaje\" par lipite, nu se leaga unul de altul. Ce inseamna, la nivel de logica sau coerenta \"Timpul s-a dezis de tata\"?
In general, ce desparte un text puternic, viu, de unul fara calitati artistice. \"flacăra a licurit a stea\" nu suna numai naiv si impiedecat dar nu leaga nimic si nu se leaga de nimic, pare searbad, asa cum am spus intr-o interventie anterioara trecuta la off topic.

Simplu, firesc, intr-un cuvant asa cum trebuie scris.
Hemoglife - frumos cuvant si mai ales frumos din partea ca ti-ai adus aminte de Nichita
\"broaștele sfințesc apa din fântâna
unde am lăsat să cadă găleata putrezită
cu lumânare aprinsă \" - mai incape vreun comentariu? Numai un ignorant ar cauta alte sensuri si ar denatura un obicei de cand lumea...

La buna recitire

oau.durere transpusa in cuvinte.cu adevarat extraordinara poezia

Univers al unei nesfirsite dureri si tristeti.

\"în luncă s-au adunat șapte cai și mușcă
din inima lui bătută în cuie de iarbă
pe umbră\"

Miracolul cifrei sapte este pus cu maiestrie in valoare.
Poezia creaza o stare de melancolie aparte!
Mi-a facut deosebita placere sa descoper azi, in zori, aceasta pagina.

Ioan M.