Lucreția Terchilă

Poemul tau mi-a amintit de Ana Blandiana, dar totusi esti tu, poeta Ela Victoria Luca, pe care o urmaresc de câtva timp, cu admiratie pentru curaj si un lirism autentic. Iar a scrie „feminin“ este în cazul tau un atu si nu o etalare înduiosatoare de sentimentalitate. Fiecare cuvânt îsi gaseste locul datorita artei sugestiei. Te felicit!

Intregul tau poem e ca o atingere catifelata, Maria. Dincolo de vibratia lui discreta, totusi nu înteleg ce cauta cifrele în text, mai ales \"18\" din prima strofa.
O remarca: \"ciorchine\" se scrie cu i, probabil ti-a scapat fara sa vrei.
Numai bine!

Va multumesc pentru aprecieri. Da, poemul l-am scris demult, entuziasmata dupa lectura poemului \"Jucatorul de sah\" de Stefan Augustin Doinas. Imi pare bine de sesizare, Nicolae, cred chiar ca este mai interesant pentru cititor sa cunoasca acest poem.
Cu salutari, Lucretia

Poem sensibil; remarc \"lichidul alb si diafan al trecerii noastre\" ca o rana pura de aripi. Totusi, observ o nepotrivire în versul \"tacerea ce taie în noi\". \"A taia\" e un verb tranzitiv, de aceea as sugera \"tacerea ne taie\". Apoi trecerea la perfectul simplu în ultima strofa cred ca e o greseala de tipar. Daca nu, e mai bine sa pastrezi prezentul.
\"Indefinit\" sau nedefinit?
Sunt simple observatii la nivel de forma, dar esenta îmi place. Succes si dragi salutari la Timisoara!

Vocabularul (în special poeticii nenufari din fr. \"nénuphars\", apoi pluralul atipic pentru \"cocori\") trimite la o lume de altadata, cu puternice note romantice. E un fel de a scrie foarte rar azi (mai ales pe acest site), dar textul Dv. arata ca avem nevoie de sensibilitate, de lirism intens în poezie, pentru \"recuperarea inspirației de natură universală, relansarea spiritului estetic\" (Manifestul Boierismului). O observatie as avea privind sintagme de genul \"vis stingher\" sau \"trandafir purpuriu\": sunt prea uzate, alese probabil pentru rima. Incercati sa creati imagini originale. Va voi mai citi.

Remarc influente din Nichita în acest poem. Frumoasa imaginea: \"de-atâta ninsoare pe umerii noștri/ cerul devenise și mai greu.\" In schimb folosirea limbajului matematic în ultima strofa mi se pare mai putin reusit. De asemenea ritmul lasa uneori de dorit. Poate ca un vers alb era mai indicat pentru aceasta ... ninsoare (rara) de septembrie.
Numai bine!

Profit de faptul ca merge site-ul :-) pentru a-ti raspunde. Te întrebam ce mai vine, referindu-ma la textul propriu-zis, la acea „istorie a sinelui“, de care vorbeai. M-am uitat pe pagina ta autor, dar n-am gasit nimic cu acest titlu. Cred ca tocmai asta vroiai, sa ne dai de cautat...
Privind lipsa \"brizbriz-urilor\", ai dreptate, ca un adevarat \"boier\", citez din Manifest: \"Textul este suportul mesajului; distanța dintre semnificant si semnificat trebuie micșorată. Construcția operei să fie tensionată prin dinamismul scriiturii.\"
Pe curând!

Imagini banale, ma gândesc ca intentionat alese pentru atmosfera acestor doua \"Crochiuri\", la care remarc finalul apocaliptic, prin trimiterea la razboi. Final în forta si cu efect surprinzator:
\"ca o torpila/ ratacita pe câmpul plin de raniti/ în timp ce tu cauti cu înfrigurare/ urmele camarazilor disparuti în lupta\".
Acum ca avem \"prologul\" si \"epilogul\", ma întreb ce mai vine?...