Crochiuri nostalgice

6 acoperă-ți ochii privește-mă prin fanta rămasă între degetele răsfirate chipul meu îți va părea mai senin ca o insulă în bătaia soarelui când îl privești din acest unghi cu pupilele obișnuite cu nopțile și vei afla cochilia orașului - animal răzvrătit 7 un capăt nu e decât o haltă un drum înfundat ascunde întotdeauna un secret nu o spaimă nu un scâncet apropie-te de mâna întinsă a unui cerșetor mângâie cu privirea cutele șterse de vremi ale clădirilor sparge un balon de săpun și un râset de copil va exploda moale și va trezi dimineața din amorțeală toate orele dezolante sunt o spumă groasă în care ne curățăm gândurile chiar dacă pentru câteva minute ne urâm mai intens ca în miezul unui orgasm 8 existența e gelatina din care ne făurim visele la capătul ei totul se remodelează firesc ca o trecere simplă dintr-o stare de agregare în alta numai corpurile se sfiesc să continue ca și cum cineva le-ar dezgoli printr-un gest ferm și numai sufletul hăituit între coaste se bucură să evadeze plutind ca un nor prin aerul moale lichefiant 9 prin fiecare gara în parte orasele emana nostalgii ce curg din cladiri ca o lava invizibila invadând trenurile - conducte de vise cu călători înstrăinați de lume ajunge numai să-ți alegi destinația și să pleci fără să mai privești înapoi 10 și la sfârșit gustul proaspăt al dezamăgirii scufundând gingiile într-o amărăciune lipicioasă atât cât să te trezești dimineața cu aceeași grijă să te speli să mănânci să te îmbraci și o dată ieșit pe ușă aerul tare al realității să te lovească din plin ca o torpilă rătăcită pe câmpul plin de răniți în timp ce tu cauți cu înfrigurare urmele camarazilor dispăruți în luptă