Lucian Preda

Alerg pe campul plin de stele jonglez, surad intind un zmeu lasand dovada puritatii prin vantul ce adie ridic o ruga catre soare si cer caldura un domn mai elegant ma tine de o

Ma strecurasem mort intr-un fir de par iar toata mangaierea de care aveam parte sufoca incontinuu cu vorbe dulci necunoscute - Dormi micutule caci ziua de maine te va odihni pe veci ma stergeam

Nu mai vorbesc si nu mai torn pahare peste chipul tau nu mai soptesc si nu mai dau crezare vocilor nu mai adorm si nu mai stau lungit pe patul muribund nu mai transpir mii de

..................................................Dedicata unui ingeras Eram prins intr-o dilema si zambetul mi-era had iar lumina, of lumina mi-era noapte langa zi gandul mi-era zi dar

carnea mea asculta tainele lumii sintetic vorbind de fitilul cu ceara mă aprindeam în formă de arcă lipiciul de care depindeam mă ținea strâns de asfalt acolo unde lumea mi se părea

Trăiesc printre nori, Lovit de fulgere seci. E cald și prea rece.

Am intalnit in zbor o zi fantastica in care noaptea nu avea ce cauta in ecuatia fatala. - Auzi ba, ti s-a facut o vraja, in care mormantul statea proaspat sapat undeva, la un metru, inaintea

Fatala zi, atunci cand te-am cunoscut. Mi-am pierdut capul privindu-ti suvitele de par rasfirate printre degetele mele noduroase si pline de bataturi. Priveam luna oglindindu-se in ochii tai

Ma inchin lesinat la capat de drum imbatat de lumina ce piere arzand sufletul meu te va duce pribeag sa privesti apa ce se naste vulgar logodind vieti in zambete albe facute din

Iti matur pasii de pe trotuarul rece Ca soarele sa-ti potoleasca setea De a privii umbra din-apoia lunii Pic, pic,pic Strop langa strop te adun in priviri Lacrima-mi curge ratacind pe

Cu cine ma alege sau vrea sa alerge? carnea mea osanda dumnezeilor tai visul populat de durerile facerii sa adoarma copii in graiul placerilor trag de cozile femine iar in tine... tristetea

Orbilor in pasi de fiara rupeti legile-n cristale si lasati sa-mi surle vorba! Corbilor de zile albe si relicve de intuneric faceti pact cu lighioana casele de piatra acra pice indata langa voi iar

Fiind un zbucium foarte laudat Mi s-a permis sa fur clipe de placere Rapus de nostalgi mai vechi Am tot furat pan’ la durere.

Mai lasa-ma femeie! Sa-ti incropesc sculptura la san de pom flamand iar fructul sau de rut sa il mananc tacut. Mai lasa-ma femeie! sa te ridic in rai iar mierea de pe glie sa ti-o framant

De dimineata zambesc! Este o noua zi. Ascult vorbe dulci, vorbe seci, ascult viata. Mi-e lene sa mimez vreun cuvant de dragul bucuriilor ce-mi ies din cocoasa grea a fericirii. E greu sa porti in

De aici până la soare Sunt singur Paginile goale din jurnal Ți le dedic De aici cu praf în vorbe Mă declin să cred Că mă urmărești Precum un șarpe veninos De aici mă pierd în umbră Ca

Intr-o dunga de rugina creste mare fara vina o lalea neagra, taciune floarea socrului carbune, si mai sta sa se arate o furnica ce-are-n spate strop de ploi cu un trifoi dintr-o groapa de

Vin acasă Cu gândul la tine Vin acasă Crede-mă sunt bine Nu nu suntem străini Drumul nostru e tot E întuneric dar noi Aducem lumina în foc Noaptea e rece Tu privești

se-nchinau la semi-luna foste umbre de naluci si vegheau in miez de sfera unde zac intinse forte din printesele secunda sfasiate-ntr-o rascruce coarne albe, tari, zemoase se nasteau pe

sa asortez cu aroma peste tortul lichid abandonat cate-odata laga secunda tristetii cu cald langa rece trupul mi-e frant din carnea nativa refractata in lut pamantul de-mi crapa, se strange a