Poezie
Din izvorul...
1 min lectură·
Mediu
Din izvorul tăcerii îmi șlefuiesc mormântul,
Din durerea soarelui, îmi iluminez pământul.
Și-mi tihnește a spera
C-o moarte astfel nu e rea...
O tăcere arzătoare
Mă cuprinde pân' la soare.
Timpul – infinitul static,
Căci toate-mi sunt azi doar himere,
Și – ah! – nu aș crede că-s ostatic –
În prezent găsesc avere:
Pe când în iluzii dulci materia
Spre apus ea m-a purtat,
Croșetat-am eu tăcerea
Dintr-un gând înseninat.
Din izvorul tăcerii îmi șlefuiesc mormântul,
Din durerea soarelui, îmi iluminez pământul–
Lungă moarte peste timp,
Al tăcerii anotimp;
O victorie a împlinirii
În izvorul cald al firii.
011.022
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lucian-Horațiu Hînsa
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Lucian-Horațiu Hînsa. “Din izvorul....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lucian-horatiu-hinsa/poezie/14166191/din-izvorulComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Rog corecteaza
0