Lucia Firefly Popescu

Minunat! Păcat că nu mă pricep să fac un comentariu elaborat! Și deasemeni, păcat că nu avem, pentru cei ca mine, un buton de like. E bine pentru autor să știe că unora le-a plăcut ce a scris!
Cel puțin pe mine m-ai făcut să simt toate trăirile descrise aici. Și a fost minunat să călătoresc astfel!

Dar dacă doar atât mă duce mintea.. N-am învățat la zoologie..
Țață zici că nu e...O fi vreo unealtă agricolă...

Livia, am ales poezia aceasta pentru a-ți lăsa un semn, fiindcă mesajul ei mi se potrivește.
Azi am trecut prin textele tale. Nu cred să te fi citit până acum, și asta din cauza de timp, nu de altceva.
Dar am citit azi „totul se transmite”, și mi-ai dat de gândit.
Am venit în pagina ta să citesc mai multe scrieri de-ale tale, și mi-a plăcut la tine.
Ți-am atins sufletul, ar fi trebuit să mă simți! :)
Îți lași sufletul la vedere în ceea ce scrii.
Am simțit o oarecare neîncredere, ar trebui să ai mai mult curaj, fiindcă potențial ai, slavă Domnului. Și am simțit eu mai multe, dar nu e frumos să știe toată lumea.. :)
Poeziile tale au multă încărcătură, care îți dă semne de întrebare, care te îndeamnă să încerci să-ți răspunzi, mă rog, care te pune la muncă, nu poți rămâne nepăsător citind așa ceva:
„Un singur pas greșit
și toate generațiile viitoare
se vor prăbuși.”
Sau:
“Nu se mai face verde niciodată.”
Sau:
“Trebuia s-o fi făcut mai groasă, îmi spun,
să se termine totul mai repede”

“Unde sunt brațele iubitului, unde?”,
nu înțeleg ce vor ceilalți să fac.”

Aș da mai multe exemple, mai am!!.. :) dar e mai bine să mă opresc.
Prea am dat buzna dintr-odată.. :)

Am așa, o senzație de bine, după ce te-am cunoscut.
Să nu uit, se simte progresul, se simte mult, din ce în ce construcția e mai sigură, nu-i mai tremură picioarele ca la început.
Nu am citit proza, cere mai mult timp, poate altădată.
Am citit haiku, mi-au plăcut!
Mai trec pe la tine!
Bucuroasă că te-am cunoscut!
Cu drag,

Haide, hai, ce faci, trișezi?
\"Marele gol\" poate fi exprimat, cum nu?
Nu poate fi azi, nu mâine, dar într-o zi vei găsi pentru el, dacă nu cuvinte, nu imagini, atunci, SIMȚIRI!!
Aștept să scrii despre el, poate mă și atenționezi, de ce nu.. :)
Interesant \"neștiunde\"!
De curând am citit despre \"oareunde\", undeva.
Acum mă rarefiez..

, iar vara trandafirilor adia petale albe de pian pe inimile noastre, iubito, pe inimile noastre....
contopindu-ne undeva la picioarele universului, jucându-ne cu o portocală...
Dar...mai Ții minte... trandafirii aceia de vară?!

Vai, nu MUȚI, că tu nu ai voie să ai ani muți..
MULȚI, mulți, Paul!

Înseamnă că se necesită o schimbare de stil, asta înseamnă!!
M-au întristat gândurile tale, cine oi fi tu...
Ce se întâmplă?
Trebuie să aștepți, trebuie puțină luptă, cu tine însuți, trebuie să vrei!!
Vezi, de-aia mulți spun că nu înțeleg ce citesc...
Acum...se scrie mai atent, mai protejat, ca lumea să nu mai pătrundă lesne scutul acela...”pavăza”... E nevoie întotdeauna de o oarecare intimitate, ne dezveleam sufletul în fața tuturor, credeam că e bine... Dar se găseau întotdeauna ȘI oameni răi, gata să scuipe, să calce...
Ne închidem, și scriem în continuare...
Dar..
ALTFEL...
Mai scriem și „rânduri inutile”.. :) suntem oameni, mai întâi, nu suntem așa perfecți, dar e bine că tindem spre...
POȚI scrie „trăind pur și simplu”! ... Mă rog.. ;) nu chiar așa de simplu... :)
Succese!
Și încredere

Știi că e a patra oară când citesc textul ăsta? Plec, revin, plec, revin, .. De-aș sta pe calculator, m-aș transforma în hopa Mitică..
E minunat ce ai face tu de ai lua timpul de un capăt.. Aș face și eu așa! Sau împreună, ca să mă înveți.. Sau e mai bine de unul singur cred, să poți SIMȚI mai bine..
Întrebarea din final mă îndeamnă să îmi închipui ce aș face EU.. :)
Eh... Ce-aș face eu...
Cu drag,
Licurici.

Decât să-i înjuri, să vrei să îi sufoci, mai bine te împrieteneai cu ei.
Cu copiii trebuie să fii prieten, nu știi? Fie ei răi sau buni, sunt loiali de obicei. :)
Hmmm.. \"focurile mele lateraleȚ, da..

Ți s-a pus pata și iată
Anișoara și-a ei pată
După șapte ani de zile
Sunt “simple” și inutile

Hmm.. cam pompos să-l numești „eseu”..
Hai să îți spun ce cred eu.
Să fii „Tu.. fără reguli”, POȚi să fii, dar doar cu tine însuți!
Dar dacă vreau să fiu eu însămi, de ce să mă mai construiesc??
Dacă cei din jur nu mă vor AȘA cum sunt.. să mă „construiesc” pentru ei?
Mă construiesc.. și nu mai sunt EU..
Vezi.. îi spuneam Nușei cum e cu calul alb..

Un final care pune coronita pe fruntea versurilor tale. Un final care parca rasare, si mai estompeaza din durere..
Mă bucur să te regăsesc, Anana..

..dar poate exista niste ochi care te văd pe tine in acel ceva in care tu nu te vezi.. De exemplu intr-o poezie, ca aceasta.
Îmi place pierderea ta, ..dorința de a te ascunde uneori, o dorință firească dealtfel..pe care, cred eu, o simțim cu toții ..la un moment dat..

cand te trezesti dupa anestezie, te trezesti in constiinta ta.. e minunat.. e o intalnire cu Dumnezeu.. dupa ce toti te parasesc, fiindca ai cancer.. sau accident vascular/totuna.. sau fiindca ai tacut atata timp.. Muzele nu se sinucid.. Muzele se uita.. se imbolnavesc.. si mor..

eu sunt un cititor acum, si ma intreb de ce toate aceste versuri sunt la atelier.
Si ma intreb cum am nimerit in pagina dumneavoastra.
Dar cand intrebi, inseamna ca ai si raspunsul, nu-i asa?
Suntem mai mult decat am putea exprima, si suntem nimic.. depinde de unghi..

Lăsînd deoparte această buclă de timp –
și imaginea lui
se destinde într-un viitor deja întîmplat.
De aici, neprevăzutul firesc al adăpostirii
unei lumi în perete;
schimbarea unghiului.
te-mpinge
cu un pas înaintea ta.

Minunata revelatie ai avut..
Maiastra asezare
Unele versuri ar fi putut foarte bine sa lipseasca, din partea mea, ca de exemplu:
“ritmul lui măsurat e aidoma felului tău de-a forja
cuvinte.” Asta da o nota de adresare prea personala
De departe, un poem de nota 20
Felicitari!

Din poezia ta, as lasa doar atat.

ba știi
dar nu vrei s-accepți
te lupți
pe un culoar prin care oamenii curg
cu brațele împingând în pereți
precum copii cu mâinile-n aer

târziu
respirând printre palmele strânse
o lume întreagă de maci

Mai ales ultima strofa e minunata.
Am citit si (sfarsitul). Ar trebui sa schimbi acolo, la “ferestre-ntre”, e greu de pronuntat, mai usor ferestre intre

nu mai putem să spunem prea multe după ce concluzionăm ceva nefavorabil în ce privește propria persoană, .. sau a altora...
se așterne tăcerea, ca și oboseala, dezamăgirea închide, am vrea uneori să putem striga
dar nu se poate
suntem doar oameni...
Văd, în spatele versurilor acestea, toată frământarea dinaintea lor, și tăcerea de după, apăsarea și
zbaterea
versurile acestea sunt de fapt un scâncet, sunt un geamăt scăpat involuntar.
Sigur că nu ai nevoie de un suflet „nou”..
Acesta te face să fii așa cum ești!
El a scris o poezie atât de frumoasă! Nu tu...
În ce privește trecerea lui la atelier, trebuie să fie o greșeală.
Care nu trebuie să te afecteze prea tare.
Mult succes!

Îmi place tare mult ce ai scris aici, mai ales de la poemele triste până la plosca cu apă.
M-am oprit să îți spun că e ceva în contradicție per ansamblu, și e păcat, căci e o poezie de dragoste totuși,
acel \"de prea multe ori\" tare deranjează, nu există de prea multe ori pentru te iubesc, alte \"nații\" îl folosesc ca pe o formă de salut :)
Și am o întrebare, nu-i așa că nu găseai locul în care să spui că ai scris?
\"deasupra dimineților dintre noi\" a fost așa, o găselniță, uite și tu cum e pus acolo.
Mai bine fără!
Amical!

Măcar Adriana a greșit într-un comentariu, tu ai greșit chiar în versuri
\"ca să pot bolii\", Anana, nu trebuie să te superi, dimpotrivă, bucură-te că ești băgată în seamă, față de alții care nu au privilegiul ăsta.