Lucia Firefly Popescu

Minunat! Păcat că nu mă pricep să fac un comentariu elaborat! Și deasemeni, păcat că nu avem, pentru cei ca mine, un buton de like. E bine pentru autor să știe că unora le-a plăcut ce a scris!
Cel puțin pe mine m-ai făcut să simt toate trăirile descrise aici. Și a fost minunat să călătoresc astfel!

Care lume??
Țigarea nu este \"sălbăticiune\", și chiar nu cunosc pe nimeni să le mângâie....
A! De fapt.. \"țigărică\"

Dar dacă doar atât mă duce mintea.. N-am învățat la zoologie..
Țață zici că nu e...O fi vreo unealtă agricolă...

Livia, am ales poezia aceasta pentru a-ți lăsa un semn, fiindcă mesajul ei mi se potrivește.
Azi am trecut prin textele tale. Nu cred să te fi citit până acum, și asta din cauza de timp, nu de altceva.
Dar am citit azi „totul se transmite”, și mi-ai dat de gândit.
Am venit în pagina ta să citesc mai multe scrieri de-ale tale, și mi-a plăcut la tine.
Ți-am atins sufletul, ar fi trebuit să mă simți! :)
Îți lași sufletul la vedere în ceea ce scrii.
Am simțit o oarecare neîncredere, ar trebui să ai mai mult curaj, fiindcă potențial ai, slavă Domnului. Și am simțit eu mai multe, dar nu e frumos să știe toată lumea.. :)
Poeziile tale au multă încărcătură, care îți dă semne de întrebare, care te îndeamnă să încerci să-ți răspunzi, mă rog, care te pune la muncă, nu poți rămâne nepăsător citind așa ceva:
„Un singur pas greșit
și toate generațiile viitoare
se vor prăbuși.”
Sau:
“Nu se mai face verde niciodată.”
Sau:
“Trebuia s-o fi făcut mai groasă, îmi spun,
să se termine totul mai repede”

“Unde sunt brațele iubitului, unde?”,
nu înțeleg ce vor ceilalți să fac.”

Aș da mai multe exemple, mai am!!.. :) dar e mai bine să mă opresc.
Prea am dat buzna dintr-odată.. :)

Am așa, o senzație de bine, după ce te-am cunoscut.
Să nu uit, se simte progresul, se simte mult, din ce în ce construcția e mai sigură, nu-i mai tremură picioarele ca la început.
Nu am citit proza, cere mai mult timp, poate altădată.
Am citit haiku, mi-au plăcut!
Mai trec pe la tine!
Bucuroasă că te-am cunoscut!
Cu drag,

Haide, hai, ce faci, trișezi?
\"Marele gol\" poate fi exprimat, cum nu?
Nu poate fi azi, nu mâine, dar într-o zi vei găsi pentru el, dacă nu cuvinte, nu imagini, atunci, SIMȚIRI!!
Aștept să scrii despre el, poate mă și atenționezi, de ce nu.. :)
Interesant \"neștiunde\"!
De curând am citit despre \"oareunde\", undeva.
Acum mă rarefiez..

\"Sublim\"... :) Prea generos ești tu cu versurile mele.. Nici nu-mi vine să le numesc versuri.. Sunt.. gânduri scrise, așa cum am simțit eu. Orice ar fi, mă bucur mult că ți-a plăcut atât de mult, încât să îmi lași gândul tău aici, atât de adânc, atât de SIMȚIT. Așa ne face dorul...
ba chiar mai tare... Dar e bine că e! :)
Încheietura mâinii.. îmi pare că acolo pulsează întreaga noapte... amintire...
Îți mulțumesc mult, Pierre!
tot prietenesc,
Lucia.

\"poate nu e iubire doar ploi...\" Poate nu e iubire, dar fie și numai amăgirea că ar fi, de multe ori ne alină, chiar dacă numai pentru puțin timp.
\"nu ne vom spune banalul .. ..besc
acel zâmbet e mai ceresc...\". Nu contează ce spunem... contează ce simțim, ce arătăm. Nici eu nu vreau un \".. ..besc\" dacă nu îl simt, nici nu îl aud, chiar dacă îmi este adresat.
nu ne-am aflat, sau... cine o să fim?
Aici am gasit ESENȚÃ... Aici intervine gândul meu spre mai \"departe\". Iubesc când autorul să mă lase să gândesc EU mai departe, așa cum îmi place mie!
cine o sa fim.. cine...
Cu prietenie,
Licurici.
Era să uit...
Foarte frumoasă poza! Am încercat să scriu ceva pentru ea, dar sunt obosită, am scris și în grabă... Poate voi mai încerca. Merita MULT!

țapul este de bere.
Dar nu am zis că roșește lângă țap...

Țigarea nu este \"sălbăticiune\", și chiar nu cunosc pe nimeni să le mângâie....
A! De fapt.. \"țigărică\"

NUMAI dacă o mângâi ți se pune...
Aici e vorba de altceva... cuvântul are alt înțeles.

Mai mult nu pot decât să dau răspunsul.
Și un zâmbet inocent, să mă ierți... :)

, iar vara trandafirilor adia petale albe de pian pe inimile noastre, iubito, pe inimile noastre....
contopindu-ne undeva la picioarele universului, jucându-ne cu o portocală...
Dar...mai Ții minte... trandafirii aceia de vară?!

Vai, nu MUȚI, că tu nu ai voie să ai ani muți..
MULȚI, mulți, Paul!

Înseamnă că se necesită o schimbare de stil, asta înseamnă!!
M-au întristat gândurile tale, cine oi fi tu...
Ce se întâmplă?
Trebuie să aștepți, trebuie puțină luptă, cu tine însuți, trebuie să vrei!!
Vezi, de-aia mulți spun că nu înțeleg ce citesc...
Acum...se scrie mai atent, mai protejat, ca lumea să nu mai pătrundă lesne scutul acela...”pavăza”... E nevoie întotdeauna de o oarecare intimitate, ne dezveleam sufletul în fața tuturor, credeam că e bine... Dar se găseau întotdeauna ȘI oameni răi, gata să scuipe, să calce...
Ne închidem, și scriem în continuare...
Dar..
ALTFEL...
Mai scriem și „rânduri inutile”.. :) suntem oameni, mai întâi, nu suntem așa perfecți, dar e bine că tindem spre...
POȚI scrie „trăind pur și simplu”! ... Mă rog.. ;) nu chiar așa de simplu... :)
Succese!
Și încredere

Știi că e a patra oară când citesc textul ăsta? Plec, revin, plec, revin, .. De-aș sta pe calculator, m-aș transforma în hopa Mitică..
E minunat ce ai face tu de ai lua timpul de un capăt.. Aș face și eu așa! Sau împreună, ca să mă înveți.. Sau e mai bine de unul singur cred, să poți SIMȚI mai bine..
Întrebarea din final mă îndeamnă să îmi închipui ce aș face EU.. :)
Eh... Ce-aș face eu...
Cu drag,
Licurici.

Nu-mi place \"de-eternități\". Aș fi pus \"chiar dacă în eternități și sfere\".
Și primul vers din ultima strofă prea se oprește, mă împiedic acolo, aș fi pus \" să nu rostim nimic decât tăcere\".
Imagini frumoase, care m-au atins în această dimineață cu melancolia dulce, poate a paharului de vin de care spui?
Țigara nu! :)
Este o atmosferă de demult la tine, nu știu de ce SIMT asta.
Numai bine!

Decât să-i înjuri, să vrei să îi sufoci, mai bine te împrieteneai cu ei.
Cu copiii trebuie să fii prieten, nu știi? Fie ei răi sau buni, sunt loiali de obicei. :)
Hmmm.. \"focurile mele lateraleȚ, da..

Ți s-a pus pata și iată
Anișoara și-a ei pată
După șapte ani de zile
Sunt “simple” și inutile

Scuze, acolo este \"ți\" nu \"și\"...
Ți le las...
:)

Camelia, Gabi, Mihai...tuturor văd că v-am stârnit imaginația.. Și asta mă bucură nespus!
Camelia, poate mă înșel că e primul tău semn lăsat pe la mine... oricum ar fi, îți mulțumesc mult!
Gabi, pescărușii nu mai țipă. Țipătul lor e pictat, din aripi, știi tu foarte bine cum se amestecă acuarelele, cu aripi ude-ude..ude de mare.. Și fluturii, da, de aceea rămân mereu frumoși, pentru că își tac zborul.. ce zbor...

Mihai, \" bronzul vechi si cativa nori inalti ardeau cu o lumina mai dulce ca lumina zilei...\" aici amestec culorile tale, și fac un alt tablou.. Și fiecare vede liniștea în felul lui, și unul mai frumos decât altul...
Îți mulțumesc mult pentru luminiță!

Îmi place mult cum v-ați lăsat și voi duși de valul meu, îmi plac visele voastre, mai ales că le-am stârnit eu.. Sunt mândră azi, și mă știam modestă...

Vă mulțumesc încă o dată!

Cu drag,
Licurici.

E același chip, e umbra lui, e reversul, e ziua și noaptea, e yin si yang, e așa cum de multe ori trupul vrea într-o parte și sufletul vrea în alta, e.. ca și când am avea câte două inimi.. împărțiți... mereu împărțiți..
:) dar ai dreptate, fiecare cu calul lui...
Mai scoate te rog măcar virgula de după „dar”, nu-și are loc acolo, și de după „când”
Și te rog să nu te superi!
Și îți mulțumesc!
Țărm fără sfârșit!

Hmm.. cam pompos să-l numești „eseu”..
Hai să îți spun ce cred eu.
Să fii „Tu.. fără reguli”, POȚi să fii, dar doar cu tine însuți!
Dar dacă vreau să fiu eu însămi, de ce să mă mai construiesc??
Dacă cei din jur nu mă vor AȘA cum sunt.. să mă „construiesc” pentru ei?
Mă construiesc.. și nu mai sunt EU..
Vezi.. îi spuneam Nușei cum e cu calul alb..

Un final care pune coronita pe fruntea versurilor tale. Un final care parca rasare, si mai estompeaza din durere..
Mă bucur să te regăsesc, Anana..