Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnaljournal

Geneza iubirii

tu-eu, eu-tu

2 min lectură·
Mediu
Þii minte... trandafirii aceia de vară?! N-am mai trecut pe-aici demult.... de când au revărsat râurile din matcă și au șters urmele noastre neîmpietrite – pașii mei încrustați în pământul cald, pașii tăi tăcuți, prinși undeva între frunzele de toamnă și clipe. Ne redefineam – tu – eu, eu – tu, contopindu-ne undeva la picioarele universului, jucându-ne de-a infinitul cu iubirea, aruncând din ea bulgări mari de lumină; tu gândeai că sunt stele căzătoare și îți puneai dorințe amețitor de dulci, șoptite atât de încet încât doar eternitatea să le poate îngâna, amețitor de dulci... Încrustam amândoi în fericire – tu – eu, eu – tu, imagini fermecate pe care adormeau sânziene și feți frumoși. Timpul uniform își răsturnase clepsidra, iar ciutele alergau căutându-și speranțele la izvoare de argint. Þii minte... trandafirii aceia de vară?! Foșneau pădurile de maci roșii; roșii ca amurgul pictat în culori simple și calde, ca amurgul acela în care mi-ai spus să întorc privirea spre luceafăr - iar luceafărul clipea pentru noi, pentru noi. N-am mai trecut pe-aici demult... să mă învelesc în aerul cald, să mă cuprindă miresmele de brad unic ascultându-ți dragostea atingând ramuri de fericire, n-am mai trecut... Locul acesta, neatins de timp, unde mă pot zăvorî împreună cu toți trandafirii albi, cu toți trandafirii, mă trimite emisferic spre geneze, unde fântâni neîncepute așteaptă setea. „ssssst....” îmi șoptești de fiecare dată când ajung, de fiecare dată, ciclic; îngânând anotimpurile. Þii minte... trandafirii aceia de vară?! Paradisiac, fiecare ecou devenea prezent, clipa definea eternitatea, iar vara trandafirilor adia petale albe de pian pe inimile noastre, iubito, pe inimile noastre. Nici nu mai știu prin câte cuvinte am rătăcit încercând să te regsesc, câte sintagme pierdute pe marginea vieții și câte aforisme uitate în locuri de lume...eu-tu, tu-eu Gânduri rastignite...,pictate Pe margini de vis Tu-eu, eu-tu Albastre cărări de absolut Și mere roșii Trandafiri de vară În colț O piatră cazută de prin univers Explozia unei stele Sus Semnătura poeților Abia născuți Din inimile noastre, iubito Tu-eu, eu-tu.
073.522
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
334
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Dan Popescu. “Geneza iubirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dan-popescu-0012125/jurnal/120753/geneza-iubirii

Comentarii (7)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ina-0012343IIna
N-ai \"mai trecut pe-aici demult\" dar ai venit cu un parfum de trandafir si am zambit unui gand prins \"undeva între frunzele de toamnă și clipe\".
Cateva imagini prea uzate le-as elimina: \"imagini fermecate pe care adormeau sânziene și feți frumoși. Timpul uniform își răsturnase clepsidra, iar ciutele alergau căutându-și speranțele la izvoare de argint...\"
Un text care mi-a placut ca mesaj si prin schimbarea de ritm.
Merita sa lucrezi putin la prima parte
Cu drag,
Ina
0
DPDan Popescu
Mulțumesc pentru vizită și pentru comentarii - am să lucrez, am sa lucrez la miresmele de trandafiri si pe la izvoare de-oi ajunge :-)
Cu drag,
D.P.
0
@marta-cremenyMCMarta Cremeny
...Și te regăsesc într-o continuă căutare a începuturilor, de data asta înscriind cu iz floral geneza iubirii.Spațiul este conturat:,,unde fântâni neîncepute așteaptă setea\",timpul este de o nedatare perpetuă,,uniform își răsturnase clepsidra\", simbolul iubirii se reiterează în fiecare paragraf -trandafiri de vară, iar cei care trăiesc simbolul,,– tu – eu, eu – tu\" încrustează imagini în fericire. Mai bine s-ar fi încrustat ei în fericire, să nu mai rătăcești acum prin cuvinte, nu crezi?
Frumos, ca și iubirea, de altfel. Și...eu-tu, tu-eu reprezintă o aliniere, o egalitate a iubirii în iubire sau o contopire, din păcate temporară, în vara neîncepută, dar sfârșită cu ei?
Cu drag de revenire și recitire,
N.
0
DPDan Popescu
Iubirea ca și intensitatea celor doua fericiri sunt dependente de căutare și mereu regăsire - aici stă în fond întreaga esența a dragostei - să cauți, să speri și să crezi în regăsire. Vara este simbolul suprem, vârful anotimpurilor, moment în care te poți topi - mi-ar fi plăcut să pot folosi un oximoron și să mă joc întru\' topire cu iarna, dar ar fi fost deja prea mult pentru mine :-) Iți mulțumesc în primul rând pentru că m-ai înțeles, apoi pentru că mi-ai lăsat cuvinte frumoase care mă bucură mai mult decât regăsirea. Te aștept, ori de câte ori vei dori să vorbim a poezie
Cu drag,
D.P.
0
@magdalena-daleMDMagdalena Dale
Gânduri răstignite pe margini de vis....
Uneori sentimentele rămân prizonierele unor imagini, unor miresme iar când pașii tăcuți ne poartă printre clipe spre \"albastre cărări de absolut\" întâlnim partea din noi dăruită și neîntregită și dorul ne leagănă în ritmul lui: tu-eu, eu-tu!
Drag,
Magdalena
0
DPDan Popescu
Gândurile sunt cele care mențin spiritul viu; tot ele debordează speranța - răstignirea este o formă de purificare a propriilor vise - e bine să visezi în alb, să te joci cu absolutul prin poezie - mi-aș dori o lume cu \"capul în nori\"! :-) Mereu cu plăcere de a te reîntâlni și citi,
D.P.
0
, iar vara trandafirilor adia petale albe de pian pe inimile noastre, iubito, pe inimile noastre....
contopindu-ne undeva la picioarele universului, jucându-ne cu o portocală...
Dar...mai Ții minte... trandafirii aceia de vară?!
0