Jurnale

Fluturi mari, albaștrii, cu aripi de sticlă, cu pâlpâiri inocente definesc aerul. Îl conturează, îl amestecă bine printre oameni, așa… ca într-o oală de lut, pierdută în bucătăria cosmică. Eu îi

Departe, poate undeva în alt timp, unde în loc de oameni sălășluiau inimi, unde pe străzi mirosea a suflete indragostite, acolo m-aș fi născut. (Te iubeam cosmic Nedefinit, agonizând

Când pe stradă vezi fardate Multe dame cu...sonor, Crezi că ori sunt ne-nzestrate, Ori că au prea mult umor!

Þii minte... trandafirii aceia de vară?! N-am mai trecut pe-aici demult.... de când au revărsat râurile din matcă și au șters urmele noastre neîmpietrite – pașii mei încrustați în pământul cald,

Celălalt simț al oamenilor vine dinspre universuri și se ascunde între firele de iarbă - parfumul tuberozelor târzii. Este momentul patriarhal - să poți ațipi într-o nepăsare asemănătoare cu cea a

N-avem încă a ne plânge de natură... Încinsesem cingătoarea solară la brâu și căutam. Ce să pot găsi lângă vraiștea lumii și lângă nimicuri omenești pe care numai poezia le poate descrie echilibrat,

La început am avut visul, pe urmă restul geniilor s-au retras în pietre și în munți; totul s-a sfărâmat în natură - de la flori plânse, până la copaci dezveliți de tăcere... Nu s-au încununat cu

Și ea, și eu și noi din nou, Ecou rămas în urma unui țipăt... într-un eseu profund și stins Ne-am nins asemeni unei zi de iarnă Ca doi copii care răstoarnă idee de-a se fi