Geneza tăcerii

Pentru mine, de foarte multe ori TÃCEREA spune mai mult decât o pot face cuvintele și chiar gesturile.... Tăcerea, are poezia ei și dacă știi să o asculți îți umple sufletul cu vise pe care tu le așterni frumos pe hârtie!
Mi-a plăcut cum ai construit poezia împărțind-o între cei ce tac numai în pământ (copaci, flori, ape, gânduri, oameni)și cei ce tac pretutindeni (frunzele, petalele, pietrele, adevărul). Ar fi trebuit ca o consecință firească să spun la fel despre vise, dar punctele tale de suspensie îmi lasă speranța.... Sunt multe de spus despre analogii, dar ar însemna să abuzez de acest spațiu, așa că prefer să mă rezum la a-ți spune că mi-a plăcut mult!
Drag,
Magdalena

Draga mea dragă,
Mulțumesc pentru vizită, dar mai mult, pentru faptul că ai putut înțelege ce am vrut să spun - poezia se termină cu speranța.
Cineva scria: \"Totul este mai trist ca moartea...; de fapt, moartea nu este tristă numai că nu poate să vorbească\" - tăcerea și speranța sunt convergentele noastre, axele pe care trebuie să la urmăm, iar visul este punctul nostru de abscisă - visăm că iubim și iubim visând
Cu sărutări de mâini și speranța regăsirii tale,

Sa o asculti pe Magdalena cand iti vorbeste despre tacere, ea stie sa iti explice cel mai bine. Si eu ADOR tacerea, stii tu \"doar tac\". Dar nu ma pricep asa de bine sa explic. Eu tac si ascult, si mi-a placut, tocmai din cauza subiectului, \"personalele\" tale... Si bineinteles ca m-am intristat, dar cat de bine ai spus.. \" totul o ia de la capăt, totul revine la natură, totul aprobă reîntoarcerea, căci din pământ încununat cu cer ne-am trezit visători...\", aceasta incununeaza tot ce pana acolo ai scris, este ceva atat de profund , psihologic, se SIMTE personalul tau, altfel nu poti intelege, se TRAIESTE !
Despre versuri ce pot spune, ai scris frumos, poate pentru unii asa este, dar pentru mine, nici-un element al naturii nu tace. Suntem cam in dezacord aici, ce ne face? Ori tu ai scris ce se vede privind de la suprafata, poate, ce se vede... Oamenii mai tac si pe aici...
OF.. Imi place ce ai scris, mi-ai amintit de placerea mea de a asculta taceri..
te urmaresc!
drag,
licurici

Licurici,
Îmi cer scuze pentru întârzierea răspunsului.
Tu îmi înțelegi poezia pentru că suntem într-un fel compatibili sufletește, iar de fiecare dată când citești câte ceva din ceea ce scriu, mă bucur știind că altcineva trăiește pentru câteva momente o stare personală.

Să taci în visare, iar în timp ce copacul îți spune taina lui, frunzele căzute, moarte să tacă în jurul tău încununând astfel absolutul, tăcerea frunzelor care cândva îți vorbeau, iar acum se bucură, alături de tine de liniște, de pace, de întregul univers ce are ca unic punct de referință un copac ce îți șoptește: \"Este toamnă! Hai să fim noi de astă dată frunzele căzute\"; totul este ciclic, Licurici... și... da, oamenii mai tac și pe-aici! Dar visurile lor?

Cu drag,

Oamenii tac, dar visurile vorbesc in ei, se zbat in interior, framanta, TRAIESC!Parerea mea??? Visurile raman, chiar daca oamenii...tac in pamant... Orice gand ramane, este etern, cum spiritul este. Chestiune de opinii..
Drag,
licurici

Cum spuneam, tu reușești să mă înțelegi - motivul punctelor de suspensie.

Cu drag!

iar visurile lor...iar visurile lor i-au ajutat sa-si pastreze bucata de lume imperfecta in care se simt aparati. la mine, realul nu e decat un vis flegmat pe o frunza plina de omizi...superb text,tot respectul meu!

Mulțumesc mult pentru aprecierea literară, dar mai ales pentru faptul că ai avut răbdarea și înțelepciunea să înțelegi mesajul.
Ai dat textului un final valabil, un final pe care așteptam să mi-l ofere cineva.
Îmi cer scuze.. datorită timpului (singurul lucru finit) nu am avut posibilitatea decât astăzi să citesc și să-ți răspund.
Te mai aștept, ori de câte ori vei dori să discutăm despre vise, realitate, oameni și alte ambiguități ale Universului.
Cu respect și drag,
D.P.