Poezie
Agonia Regelui
1 min lectură·
Mediu
TIMPUL
Opriți clepsidrele cu limbi de foc
Să ardă orologiul din mansardă
Și aduceți-mi ultimă dovadă
Vremelnicia timpului în loc.
JOACA
Să fie copți toți merii și salcâmii
Din cosmos să nu cadă nici o stea
Să mă rostogolesc la cacealma
Cu trupul greu pe marginile lumii.
UITAREA
Poruncă dau, din flori să ridicați
Albastre citadele de uitări,
Să fie gânduri aruncate-n mări,
Cu pleoapele deschise, să uitați.
PLÃCEREA
În cosmos să miroasă a cer deschis,
Să pot atinge soarele cu mâna,
Să mă cuprindă cu un zâmbet luna,
Iar îngeri albi să plângă peste vis.
ANO-TIMPUL
Din toamne frunze nu mai vreau să cadă
În triste agonii de bal mascat;
La poarta nemuririi vreau să bat
În chip de frunze prinse în cascadă.
ȘI TOTUȘI, MOARTEA
Mi-e cald și bine într-o lume care
Trăiește fără timp la unison;
Încă mai râde ultimul bufon
Iar focul ne absoarbe-n calendare...
043491
0
O