Poezie
fără identitate
1 min lectură·
Mediu
Vă spun atât: am să mă dau uitării
Pe-un val stârnit în voia întâmplării
Și ca o barcă ce derivă-n largul mării
Mă voi abandona total albastrului și sării
Am să vă las din când în când răvașe
La imaginare popasuri în porturi și orașe
Și-un chip de-al meu pictat în guașe
Vă va zâmbi sub stâncile golașe
Și după o vreme sătul de cele toate
Mă voi întoarce aducând în spate
Doruri și iubiri exacerbate
și un ceva din mine fără identitate
025556
0

Îmi place pierderea ta, ..dorința de a te ascunde uneori, o dorință firească dealtfel..pe care, cred eu, o simțim cu toții ..la un moment dat..