Poezie
opaiț cu ochelari
1 min lectură·
Mediu
timp de o săptămână urechile mi-au fost invadate
de arhangheli
care-mi șopteau pasaje biblice
în dorința lor naivă de a deveni un sfânt
cu stigmate nemaîntâlnite pe tâmple și pe coaste
deja mă și vedeam cu roșu în calendar
\"sfântul cu ochelari albaștri\"
având și o dată de pomelnic 13.13.
ce cade întotdeauna într-o zi de marți
dar
cum n-am mai suportat vâjâiala din timpan
de parca toată lumea ar fi deschis și închis o ușă
undeva între pavilionul urechii și conductul auditiv
și cum un alt înger pe trompa lui Eustachio
cânta îngrozitor de fals la o trompetă de proveniență dubioasă
m-am supărat pe toți înjurându-i de mamă
mi-am dat seama insă
că degeaba înjur androginii
ca nu erau afectați deloc de ieșirile mele
neavând mamă
atunci am luat o bucată de vată
mi-am astupat urechile pentru a-i sufoca
și după o altă saptamână
de tăcere totală
am renuntat la dopul improvizat
îngerii s-au transformat în ceară
care arde tot timpul
în urechile mele,
încât am ajuns de râsul copiilor
care mă strigă
\"opaiț cu ochelari\"
și mă cheamă să le coc cartofii
în focurile mele laterale
022889
0
Cu copiii trebuie să fii prieten, nu știi? Fie ei răi sau buni, sunt loiali de obicei. :)
Hmmm.. \"focurile mele lateraleȚ, da..