Lucia Firefly Popescu

Ei, \"ultima\", \"în ultimul act\", e subliniat de Lory anume. Până la ultimul act însă :
\"aveam de băut
toate fântânile trecerii
mai credea în gustul mierii
celei ce iese din gură
dar să nu bem unul după altul
nici să mergem alături
nădușind toxic
unul pe umărul celuilalt\"
Deosebite imagini, Lory!
Toate trei!
Mi-a plăcut mult!
Cu drag,
Licurici

“ne atingem unghiile
fără întoarcere
ne definesc alte umbre“
Îmi pare că în aceste versuri este cheia poeziei tale, Erika. Este o despărțire de ceva, și desigur, nicăieri nu este cale de întoarcere, întotdeauna va fi altfel…
Mă va urmări mult timp imaginea copilului ce rostogolește cerul de parcă ar fi o simplă joacă. „Dincolo de timp” însă copilul simte…
“Lipiți”, „reflectați”, pare că totul e aparență. Așa am vrea să credem atunci când realitatea nu ne e favorabilă. Și copiii rostogolesc ceruri în încercarea de a schimba ceva. Sau de a nu vedea.
O stare ai transmis, și ți-am prins tristețea, întrebările fără răspuns, neliniști.
Sunt și eu pe aici, Erika!
Cu drag,
Lucia.

\"Doar eu sunt lângă tine\"...
zboară puii... toți puii zboară..

Semn de trecere și întristare
\".. copilă alintată\"...
Nu, nu trezi copila să te vadă, plângi în tăcere, ea nu trebuie să-ți știe lacrimile!!

Că doar n-o fi minciuna? Ar fi prea simplu...

Să renaști măcar ca o șoaptă, ca un început de cânt, dar poate că ești, și nu știi, pentru că nu îți spune.,. Unii oameni se tem de mărturisiri, se tem de rămâneri, și se ascund, \"doar ploaia mai scrie câte-un cuvânt\"
\"E doar un scurt popas, la margine de vis,
Când anii prind aripi de-a lungul umbrei tale.\"
Ești tristă azi, și afară e atâta soare. Lasă-l în inima ta!
La mulți ani!

... mă atrag, oriunde ar fi, deci și aici, parcă m-ai fi strigat pe mine, și îmi place cum e pictat visul tau,
cu aripioare mici,
cu clinchet de licurici,
cu orice despre zborul lor, dar numai fâlfâit nu...
Iartă-mă, te rog, dar e prea greoi fâlfâitul, și îmi suna și urât. Mie...
Și ultimul vers l-aș fi pus simplu : \"îmi ești îți sunt\", deși mie îmi place mult, și am și folosit \"mi-ești\". Da, aici aș fi pus poate \"mi-ești și îți sunt\"
Da, azi sunt nehotărâtă, dar nu, nu sunt! Îmi dau doar cu părerea, pentru că, desigur, poți foarte bine să nici nu mă bagi în seamă.
În rest, mi-a plăcut mult!

Recunosc, proza nu am citit-o. Citisem până azi „ Letopiseț” și „Dăruire”, iar acum am văzut că ai muncit mult... mai ales la eseu, pe care l-am citit până la capăt, cu care am fost de acord în unele locuri, în unele am rămas cu întrebări.. Nu, nu întrebări care așteaptă un răspuns de la tine, ci de la mine... Poate, când voi avea timp, voi îndrăzni să îți las un semn acolo...
Mi-am zis însă că aici trebuie să intru, pentru că nimeni nu o face, iar poeziile tale sunt atât de puternice în imaginile pe care le transmit simțirii, și atât de sensibile totodată...
Aceasta este poezia care îmi place cel mai mult, poate din cauză că îmi amintește de Eliade, „uitarea de sine să ne afle/ acolo unde nu ne știm „ sau „Apoi, pe neașteptate,
cu limbă de moarte
să ne privim.”.
„să ne fie totuna totdeauna.”..., și vorbele sunt doar un motiv pentru ca buzele să se întâlnească, tocmai pentru a întâlni uitarea de sine, moartea vine ca o întâmpinare cu bucurie, „Despre moarte să nu vorbim.”, ea poate fi însă trăită de atâtea ori... „acolo unde nu ne știm.“.. Ai folosit verbul la timpul prezent, îmi sare în ochi asta, e inutil să mai spui că nu ați știut și nu o să știți niciodată locul exact unde deveniți o singură ființă..
Mă opresc, căci simt că o iau pe lângă, îmi lași imaginația să creeze imagini și.. asta, vezi, asta îmi place mie la o poezie, e minunat când se realizează acest transfer, voit, sau involuntar.. De obicei este involuntar :) Am furat un pic din acea vraja sub care erai când ai scris.. Dar am furat fără să vreau, crede-mă... Simt „ceva”-ul acela.. sau este, poate, „ceva” din ființa ta...
Îți mulțumesc pentru lectură! Voi mai veni, cu siguranță!

Am plâns, nu pentru că ar fi murit cu adevărat, refuz să văd așa! Ci pentru că \"dar trebuie să moară căci nu-l mai pot cuprinde\", poate că moare doar pentru tine... (sper și eu să fie doar atât)Vorba mea : \"nu mă rog să te întorci la mine/ ci doar să te întorci\".. altfel de ce ai arde \"urmele, semnele noastre amestecate.\"?
Sfârșitul.. da.. \"ce loc mare si gol. \"...

Am văzut tăcerile tale aici – culori scurse de ploaie, amestecate ca resturile în urma rindelei. Dai cu degetul pe cer și mai mânjești o tăcere... De ce azi se tace mai mult decât ieri?
Aș fi tăcut și eu, dar am vrut să tac împreună cu tine, în culori...
„Anul îngerilor e un an secret
în care pot mima, pe săturate, liniștea.”
Aceste versuri îmi desenează mai departe tăcerile tale despre care nu ai mai scris..
La mulți ani, Cami!

O aripă, sau măcar o pană din ea, căci vezi tu, ia ce ți se dă, că de nu, nu ți se va mai oferi o a doua șansă. IA azi, că mâine nu mai ai ce, rămâi cu aripile nefolosite..
Am învățat să dăm aripile nefolositoare unele cu altele.. Vroiam să spun că nu toți oamenii întind o mână...
Respectul? Era, \"odinioară\", da...
Bun subiect, dar multe de spus, și tu știi că îmi place așa, cât ai spus, să gândesc singură restul, în felul meu.
Mersic!

Valeria, poezia aceasta mi-a rămas în gând, nu puteam să nu mă întorc la ea când am găsit această poză, mi-am amintit de tine.
Știi, pomii despre care vorbești, mă duce cu gândul la bătrânii abandonați.. prin aziluri, sau chiar la casele lor, dar uitați... și e iarnă și le este frig...
Ia uite ... bătrânii \"au pornit-o azi desculți prin zăpezi.....\"

Florin, am citit „textul tău personal” pe care îl percepeam ca pe o poezie. Acum, că mi-ai spus tu, am văzut că este la „personale”, tu știi de ce. Am citit aseară, cum îți spuneam, și dacă tu nu ai știut, îți spun eu că preț de câteva minute, nu știu sigur câte, acest text a fost un text recomandat, acolo l-am văzut eu, de acolo l-am citit..
Se potrivește de minune textul cu ce s-a întâmplat pe aici, sigur, aseară nu mă gândeam la asta, dar vezi tu, încă o dată observ cât de adevarat este că „nimic nu este întâmplător”, ai scris textul acesta pentru că „așa trebuia”, unii oameni să se arate... iar.. cum sunt, deși se știe foarte bine că nu au cum să placă, DECÂT prin ceea ce scriu... Dar ei nu se pot abține, noi trebuie să îi înțelegem, și atât...
Oamenii nu sunt toți la fel, nu văd toți la fel
„înlăuntrul tău sunt
plop risipit în roiuri
și azvârlit înapoi pe pământ”...
și las oamenii să creadă ce vor, degeaba aș încerca să spun ceva, ai văzut poate că se grăbesc să își facă o idee și cu ea rămân... se grăbesc să te judece doar din ceea ce își imaginează că ești... fără să te cunoască... Și nici curios nu mi se mai pare că sunt foarte siguri pe ceea ce își închipuie doar...
„cu pleoape legate de celălalt pustiu”…
Poezia ta, Florin, o restrâng la
“pe urmele mele se depune firea
desprinsă de cer”…
Mi-a mai spus mie cineva că aș fi „cititorul periculos“…Nu chiar așa, zic eu, dar văd întotdeauna „ceva“-ul acela care mă atrage, acela din care pot dezvolta cu ochiul minții, în felul meu, mai departe..
Din ce lăsăm în urmă se vede cu adevărat cum suntem... Ne „depunem” pe acolo pe unde trecem... cu voia sau fără voia noastră... Fie și numai printr-un simplu gest... o singură privire...
Florin, sunt foarte multe de spus, dar mă voi opri aici, căci mi s-a mai atras atenția asupra spațiului pe care îl ocup...
Niște energie am, indusă sau neindusă, nu știu... :) Dar.. obosesc din câte „minunății“ văd că se întâmplă în jur...
Numai bine, Florin!
A! Te-am citit, de foarte multe ori, dar nu am îndrăznit să spun ceva... îmi cunosc locul, și cam stau în băncuța mea... :)

M-a atins poezia ta, Paul.. Timpul inventat de noi..? Poate că uneori este.. vezi: \"clipa aceasta... care se derulează continuu\".. numai că trece de fiecare dată, și revenim la timpul real.. ce-o mai fi și acela \"timp real\".. Mă gândeam, desigur, la cel indicat de acele ceasornicului..
Da, paranteza ta e bună tare.
Și mișcarea ciorapului de mătase, mișcarea mâinilor ei netezindu-l, e atât de sugestivă.
Sigur, tu știi că nu mă pricep la comentarii, și.. se poate să știi și că pot să simt o poezie.. și nu pe toate.. :)
La muți ani, Paul!

vor muri, cu un singur i...

Of, am scris prea târziu, m-am expirat, sper să nu apară și comentariul dinainte...
Îți spuneam acolo că mă bucur că iubești dragonii, pentru că și eu sunt unul..:) din zodiacul chinezesc...
Am căutat imagini, multe frumoase, altele fioroase, TOTUȘI, așa fioroși cum par, nu erau răi, am găsit chiar o imagine în care un dragon este prieten cu copii... :)
Va veni vremea când vei putea pune imagini în pagină, ar fi fost frumoase niște imagini lângă text,.. până una alta îți pun eu una aici.. :)

\"Iau mereu medicamente. Nimeni nu mă înțelege, mi se pare ca toți m-au părăsit. De ce oamenii nu te ajută când te simți singur? \"... Nimeni nu intelege un om bolnav... RARI sunt aceia, prea rari.. unul dintre ei esti tu, Maria, ce suflet bun esti.. si RAR... Ai vazut ca nici chiar alti oameni bolnavi nu ii cred pe altii?? Sunt oameni care sunt convinsi ca doar ei sunt bolnavi, doar ei au acest...\"drept\"... de parca s-ar fali cu asta... N-am putut niciodata sa inteleg... Nu pot eu sa inteleg multe pe lumea asta.. si am crezut ca am incetat sa ma intreb, am incetat sa plang cand vad atata dusmanie... mi s-a parut doar...
Sa te ajute oamenii cand te simti singur? CUM? Daca suntem inconjurati de rautate, din ce in ce mai mult... cine sa se gandeasca la singuratatea cuiva?... este atat de mult egoism... Si acel suflet singur... renunta la oameni si el... inevitabil...
Dar ce BUCURIE DACA intalneste TOTUSI pe cineva asemeni... Si ce tristete daca nu ii este dat sa se intample asa ceva...
Am tinut sa las un semn... De spus, sunt multe de spus, depinde de punctul de vedere al fiecaruia... Oamenii.. sunt atat de diferiti... mai diferiti decat am fi tentati sa credem..
Sarbatori fericite, Maria! Si un an nou mai bun decat acesta care se termina!
Si La multi ani pentru 31 decembrie! :)
Cu drag,

\"in coltul
gurii tale ceva canta ceva urca ceva hoinareste
prin timpul acesta cu margini de cai\"...
În colțul gurii mele \"ceva\" cântă, un colind pentru tine, o urare din toată inima :sărbători fericite, Anana! Bucurie în suflet, azi, și mereu! La mulți ani!

Frumos gest, frumos dar, dar.. de Craciun doar, pentru ca draga de Maria nu este nascuta pe 25.. :)
La multi, multi ani, Maria, pentru 31..
Sarbatori fericite tuturor!