Lory Cristea

Ne-așteaptă bătrâna Europă cu brațele...tăiate. Mă refer la brațele noastre, cele din single-ul de succes , care e number one în Spania. În Spania, sora noastră latină, acolo unde pribegesc românii

ea e Diana frumoasă și deșteaptă și ce dacă a ratat startul din cauza italianului bătrân care acum zace în pușcărie e tot studentă pentru că așa se cere iar lumea a uitat de tot povestea cu

e mai bine așa tropotul cailor galbeni a-ncetat să mă trimită cu gândul la rănile urâte metastază a respingerilor înseriate cu grijă nu mai pot să creez independent de ele mă dedic cu

Tu spui să plecăm undeva Mereu ești flămând de distanțe Și veșnic plătești în avans Un zâmbet și două speranțe. Îți place să mergem tăcuți Pe străzi unde nimeni nu știe Ai cui suntem noi și

Elina ție ți-e rușine cu îndelunga ta răbdare se surpă-n pieptul tău și moare un vers ca mierea de albine mă uit că nu ți-ai amintit de pâinea fragedă și-amară azimă care n-a dospit decât

Descântec, farmec, nebunie Minciună, teamă, agonie Mă dau pe mine, ce prostie! Cu mine fac chiromanție. Mă-mprăștii și m-adun la loc Ba sunt bogat, ba sărăntoc Și pun din nou toți banii-n

mă-nrămurez cu rândul într-un copac cu berze cu rădăcini plăpânde ca niște prunci orfani sau uneori măslinul bătrân din Ghetsimani pe care iconarii visează să-l picteze și pot să-mi fie sete de

Nebunul ce visează să dureze Un zid de-mprejmuire suferinței E-acela care-ncearcă să sculpteze Sarea din lacrimi plânse neputinței. Curentele îi sunt deopotrivă Învățătură, pavăză și hrană El

Profa noastră de română Minte cu nerușinare, Ne spune de-o săptămână: Fetelor, vă dau dicTare!

replică lui Iulian Zgârcitu la poezia ,,Cazonă\'\' imberbule cu degetele fine credeai că-ți merge să jonglezi cu mine? cu gulerul tău tare și scrobit Hagi Tudose, lacom și zgârcit! scriai în

Pe tine cine te cunună Femeie din rază de lună, Fior de stea plângând amar În ochii tăi de chihlimbar? Alya de ce ți-ai ascuns Trupul frumos cu ambră uns În negru și tăcut lințoliu Tribut plătit

pluvială, înfigându-și moale colții, parcă-n glumă-n ceafa mea mă curtează ca o piază rea moartea-n pași de dans dându-mi târcoale uite-ți steaua-mi spune într-o doară ți se zbate-n ochiul de

îmi scriu mail-uri să-mi treacă de urât anesteziez singurătatea straniu întâmplată în trecerea forfotei două străzi mai încolo de umbletul meu mă întreb ce mai fac așa de politețe pe malul

vestala toamnei vreau sa fiu sa-i slujesc in viata mea intreaga sa colorez atunci in aramiu lantul care strans ne leaga . sa veghez la nemurirea focului ce sacru se numeste si atunci il trec

Nia... sau Vasile, sau Radu Herinean Vă rog, dacă acest lucru mai este posibil, să-mi fie repostate toate textele, începând din 2003 când, pentru prima oară, am publicat un text scris și semnat de

Cenușăreasa de care vă spun, se plictisise de mazăre și linte, auzise de nen`su Bill Gates, care făcea legătura între oamenii din orice loc, rasă și neam, și-i aducea împreună pe cei cu preocupări

Pe tâmpla mea se surpă iarăși scări Și iar, un cap de pod se-ndepărtează, În noaptea asta fetele visează La prinți călări pe cai, din depărtări. Dar pentru mine clipele scot spada Într-un

faptul de a fi exact așa cum sunt l-am acceptat ca pe un postulat nimeni nu poartă povara întinderii mâinii mele către lumina din voi știu că există am văzut-o de atâtea ori dincolo de

Se duce zvonul trist prin cartiere Că suntem proști și n-am avea noroc, Sărmane existențe paupere Amestecate, triste cărți de joc. Ne luăm din viață porție cu ora Și facem planuri pentr-un

iubește-o mi-a spus călugărul acela semăna cu un paing țesea în nevăzut către turnuri albite eu știam că mai întâi de toate aveam de băut toate fântânile trecerii mai credea în gustul