Lory Cristea

Din tot sufletul ,pentru toți membrii și vizitatorii, vă urez un an nou mai bun ,plin de fericire și multe împliniri! Lory

Spune,cine-mi poate spune Care-s rele, care bune? De ce plouă, de ce-i soare Ce se naște de ce moare? Spune, dacă poți să spui Unde-i casa visului, Și mai spune

I-am regăsit pe toti străbunii mei În florile din pomii din livadă, Și fiecare floare de scântei Era un ochi deschis ca să mă vadă. Când frunzele foșnesc de adieri Îmi vin în minte

Uneori mă simt străină de mine . E dureros să nu pot face nimic contra răului care orbitează permanent în jurul întregii lumi . O ființă asemeni izvoarelor de munte ce se învolburează cu duioșie ,

Somnul a venit așa , pe neașteptate și visul m-a prins cu ochii întredeschiși . A-nceput să se prelingă ca un clinchet în urechile mele să se insinueze ca o otravă în sângele meu . A fost ca secunda

Doamne-Þi moare lumea, e atâta jale Văd părinți în cârje după catafalcuri Parc-ar fi în vârstă de vreo zece veacuri Cum își simt copiii, scumpe locuri goale. Și ei știu că asta-i cea mai grea

Motto:,,M-am saturat de Romania`` - Sabin Gherman Să mă satur?nu, nici vorbă! Doar e țărișoara mea Pe mine mă ia cu greață De ce pute rău în ea.

De ce nu-mi dai voie să fiu? Nu pot să îmbrac iarăși hainele tale Și nu vreau a-mi preface spinii-n petale. Azi vreau să-nfloresc a pustiu... De ce ma obligi să respir , Apăsându-mi puternic

Doar tu esti rasaritul meu Ce cu ardoare il astept , Esti prizonier in gandul meu , In inima ce-mi bate-n piept . Caldura zi de zi imi dai Si raze de iubire , Doar tu esti coltul meu de

Îți va plăcea și rochia mea ca focul Care mă lasă pe trei sferturi goală, Dând la iveală lungile-mi picioare De care spui că sunt de căprioară? Îți vor plăcea genunchi-mi plini de sânge Răniți

mă-ntreb dacă ne-am bate joc de Omar Khayam și-am spune că în Marv el își făcea nevoile aruncându-le în capul trecătorilor vindeca pe padișah de gută cu scuipat dres cu vin alb acest

(un arbore visez cu muguri tineri ce peste noapte stau să dea în floare și-ntr-un moment febril, irepetabil la Domnul să găsească îndurare iar El să se ivească-n albe nimburi precum un soare

(între timp deschid o carte mai am destulă putere să mă plimb pe malurile Senei într-un poem de Rimbault) pe bărbatul acela l-am zărit o singură dată în viața mea dormeam în autobuz și-am

Se sinucid și ultimele frunze Și ca din morgă, Doamne, iar’ te strig În jurul meu învie-n ramă morții Iar eu mă potopesc de dor și frig Castele tulburi de nisipuri negre În cuta frunții,

am învățat să deScriu stări de extaz scrisori poeme referate estetisme știu să lucrez în HTML și Fox am atestat de jurnalist IT program analyst și câte nu mai știu.... dar cel mai mult îmi

Se mai poate, încă, prin lumină Mai e voie să privești la cer Când pe dinăuntru-ți este ger Și pe dinafară ghilotină. Se mai dau și scurte învoiri Mici concedii de zădărnicie Dinapoia clipei

Domnule cu tâmple carunte Deținător al celor mai tăioși ochi cenusii Arunci fraze complicate inteligente Cum arunc eu confetti la Revelion, Miroși bine a siguranță și putere Iar dacă bagi mâna

uite-așa ți-o spun în față ce naiba tu nu vezi că totul atârnă de o nenorocită ață te invidiez pe bune că ai puterea să crezi palavre nebune ai grijă ochii strălucesc doar o frântură din

rasar din neguri uitate iubiri imbracate in soapte , din apele marii apar , din neguri uitate rasar . se nasc din boabe de roua in serile cu luna noua . in luna iar se oglindesc si

Eu scriu cu-o teamă fără margini La gândul c-o să ne dezbine Hazardul, aruncându-și zarul Când scriu de voi, eu scriu de mine. Și simt cum voi zâmbiți sarcastic Că vă consider ceva

De iarbă să fiu după ploaie născând Mă pască doar mânjii cu botul flămând De fragă să fiu pe sub frunze și flori Culeagă-mă fete cu-obrajii bujori. De ploaie să fiu peste pajiști și grui Mă