loredana tudor-tomescu

la mesajul anterior: \"mi-am dat seama, nu mi-am dat...ma rog, asa, vag\"

eu trebuia sa pun prima comment!reclam dreptul intaiului venit/cititor!:-);si acum, vezi ca vine fluviu si nu tai nimic:Citind cap-coada dialogurile tale:

1. mi-au lasat impresia unei scale radio, pe care o tot butonezi incercand sa opresti acolo unde ai ceva de ascultat (sau de spus), unde pari sa-ti recunosti gandurile, ideile, dorintele, TEMERILE; o scala radio cu de toate, ca orice radio: de la filosofie light pana la chestii surprinzator de profunde, idei, dorinte, temeri din nou (repet de temeri, pt ciahaca am observat si la mine si la restul lumii, tendinte aproape patologice de autoaparare, strategii , de la automatul instinct de conservare/aparare, pana la constructiile fortificate, crenelate, impinse cu obsesia de aparare si “no way in” pana-n buza tulburarii de personalitate de tip borderline;
2. are de toate, deci: filosofie, incercari de reglari de conturi intre doua vesnic invrajbite (cel putin in ultima instanta, in general) tabere: femeia Vs Barbatul . Imi place mult jocul asta, topaiala asta a voastra , inainte si inapoi, adulmecarea cand de la distanta, cand cu nasu-n pielea celuilalt; mingii de tenis, in terenul fiecaruia, pe rand sau aleatoriuimi place incercarea a asta marii cu degetul , fior de gheatza , plonjon total in apa, cand s-ar astepta mai putin unul din ei: acu-i zice sa o lase-n pace, acu’ ridica mainile sa-i scoata bluza, acu-i spune ca-s toti niste lasi, un minut mai tarziu ii zice ca-i fascinant..tzopaiala de te doare capul…
3. dar as pedala mult pe ideea de siguranta, de nevoie cumplita de protectie, de …safe, safe, safe, aproape cu orice risc: riscul demobilarii, devalidarii sufletesti-se ajunge la identificarea/recunoasterea /acceptarea (culmea!) unui singur sentiment: Frica.

4. Luare de sange

Am mai avut senzatia –incercand (si reusind)sa inteleg temerile ei, zbaterea ei de a nu fii ranita/mintita/folosita- ca asist la o “luare de sange”, cum se facea in zorii medicinei pt orice problema ciudata sau banala ai fi avut ca pacient: te taiau nitel pe vena si lasau sa-ti curga o anumita doza de sange, slabindu-te…asa scadea febra si agitatia “bolnavului”, de aici aparea impresia de CALM, de “lucrurile s-au limpezit, apele s-au asezat, o sa fie bine!”. Deci, imagine: luare de sange =vii pe chat sa-ti sectionezi vena cuvintelor pe care nu ai voie sa le spui oamenilor in fata (toti sunt lasi, etc etc), sa ciupesti vena urletelor pe care nu ai voie sa le urli in lume …si urletele sa si curga, sa-ti elibereze spatiul vital pentru o noua zi in care va trebui sa fii super ok pe strada, acasa, la serviciu, cu parintii si cu ultimul dog de pe strada. NU nu vei mai fii tu insuti, de fapt, daca apelezi prea des la metoda asta, cu venele muscate pe net, false supape de detensionare (chiar si tu spui ca simti nevoia sa te cauti si sa te gasesti).

Aici intervine o imagine Pseudopoetica, cam macabra, da’ ma scutura pe mine de-o sinapsa : cu luarea asta de sange si supapele astea prin care vrei sa-ti scurgi raul, uratul (sau preafrumosul, in unele cazuri) risca sa se largeasca asa, ca atunci cand umfli brusc un balon cu heliu, si sa se scurga din tine si chestiile vitale, nu doar alea de care vroiai sa scapi: de pilda, iti scapa sufletul pe-acolo…ce te faci?:-) (sau ca atunci cand iti cade cercelul de aur in chiuveta si-l ia suvoiul de apa cu “resturi” din farfuriile spalate si…ti-l duce-n gaura de scurgere, stii ca ajunge in sifon, parca vezi cu ochii mintii cum il pierzi, stii ca-l pierzi, privesti cum il pierzi si nu poti face nimic sa opresti asta…tot asa iti pierzi linistea si in chaturile de astea, pe net sau in orice surogate d-astea de rezolvari, de tip “cui pe cui se scoate”. Ma rog, se poate construi aici, pe ideea asta, da’ nu am rabdare acum, ti-am zis ca de aia scriu poezie, ca sunt repezita si nu am rabdare de proza . Deci, risti sa pierzi mult mai mult decat crezi ca ai putea obtine din supape d-astea. Acum eu nu stiu ce mesaj vrei tu sa dai povestii…poate ca o vrei, de fapt, fara mesaj,si atunci ai putea apela la fraze tip-concluzii, cand una rece, cand una calda, asa incat nici sa nu se inteleaga daca e de bine sau de rau cu netul, chatul si supapele-surogat…

Dincolo de uzantele site-ului-un comentariu pe text, mai mult sau mai putin reusit- ma rod 2-3 (sau mai multe) intrebari: ce poveste frumoasa vrei sa crosetezi si tu din viata ta? Asta ar fi una, iar a doua: Luna ta cine ar putea fi? Si trei, pe tine cine te va pierde, cand iti vei gasi Luna?
Trecerea in neant pentru renasterea intr-o alta lume, marele sacrificiu pentru a putea ajunge acolo unde vrei, cu cine vrei, ce vrei sa fii- frumos (re)pusa-n cuvinte aceasta tema, cu atat mai mult cu cat e greu sa concurezi remarcabil cu semnaturi celebre care au nadusit deasupra acestui subiect.
Ceva din povestea ta cu inorog ajunge si aici…febra gandului ”dar daca..?”, cautarea, nazuinta, asteptarea impachetata-n tristeti fara capat, revelatia, sacrificiul…

1.si ma asez ,cuminte,in matca
(sau, poate, doar cumplit de obosita)

2.si ma asez in matca iar, cuminte
(sau, poate doar cumplit de obosita)

3.si eu ma reasez in matca,
obosita, cuminte
sau, poate, numai obosita si atat

sa-i dea cineva un trup si negustorului de umbre! poate tu, intr-un episod doi...textul e mult mai viu aici, pe agonia. a prins puls, tensiune si respiratie...ia uite, bate si din gene, deschide ochii si saluta toate comentariile:-)

well, yeah, maybe I know, maybe I don\'t:-0)da\'s (inca) tinerica si am timp destul sa-nvat si am si de la cine, ca pe aici misuna multi oameni destepti:-); apoi, poezia nu-i ca sportul de performanta, adica daca \"nu produci\" reprezentativ pana la o varsta, traiesti doar cu nostalgia gandului \"ce mare ai fi putut sa fii daca...\", nu, poezia e a tuturor varstelor, poate ca numai iubirea mai are un spectru atat de larg (ca gama de varste).mda, fac si io bla-bla de dragul discutiei:-)

Transpare un bogat filon religios si aproape m-a umplut de piosenie...si de teama.Dar cred ca asa si trebuie...

stiu mai lori, cum sta treaba
-omu\'a si recunoscut-
nu venii p-aci sa-mi caut
partener ca sa ma...epilez in public

(nu am gasit alta rima, dom\' director!)

Foarte, foarte tarziu vin sa-ti multumesc pentru aprecieri.As fi facut-o mai demult, dar sunt mai retinuta pe site-ul asta de poezie-e de alt nivel decat cele pe care sunt eu f activa si interactva- valoarea celor de aici imi impune ceva mai mult decat respect, aproape teama si chiar jena de a mai posta ceva. Dupa ce am citit vreo zece din poeziile tale am zis ca mi-a cam iesit poezia din cap. Oricum, multumesc, poate n-o sa conteze asa tare ca vine atat de tarziu feed-back-ul (poate ca nici nu-l asteptai, de altfel). Numai bine!

(re)cunosc sentimentul care strabate poezia, de la geana pana la calcai...mai ales ultima strofa; desi din motive diferite, pe care o sa le ingrop pe neogen. Stiam ca de aici iti stiu semnatura, suna atat de cunoscut si de muzical!:-) Nu degeaba era sa fac un \"crash on u\", Maestre.Doar ca dincolo mi-ar fi placut un alt sfarsit, fie si numai pt ca nu am veleitati de minge de ping-pong

N-am venit sa comentez:-) Mai degraba, \"exersez umilintza\", cum spunea mon_lol:-)
era(i) frumos si dincolo, dar nu-ti percepeam realele valente si dimensiuni, desi eram atat de sigura, intr-un coltisor al fiintei, ca de aici te stiu:-).
Salutari! (sarea puse repede pe rana vindeca)

Stiu ca nu e cel mai elevat/specializat/ asteptat comentariu, dar tot il postez: textul e suficient de consistent si de fresh, mai ales ca este scris in nota moderna si mondena a timpului, si cred ca poate “suporta” o continuare, fie ea si pe alta tema , dar cu aceleasi personaje (sau cu altele:-) ) . As combate un pic primul comentariu la aceasta lucrare: daca si acest text frizeaza perversiunea si sexualitatea debordanta sau exacerbata sau la limita (pe aici, pe undeva, se invarte semnatara comentariului din deschidere), atunci , in ceea ce priveste audio-vizualul (televiziuni, in special)autohton -si nu numai-, asistam la o defilare mareata de canale tv in exclusivitate hardcore. Ca sa nu mai spun ca, din perspectiva aceasta, cam puritana (acum occidentul vrea sa-si racoreasca obrajii inrositi de jena unui trecut cu fustele mult prea in cap), o mare parte a poeziilor lui Walt Withman ar fi scenarii pentru filme XXX.Si, totusi, britanicii-l sanctifica-si nu numai ei.
De fapt, draga ovidiu, cred ca nu stiu sa spun simplu si discret ca-mi place f tare cum scrii (in plus, ne anuntau in regulament sa nu comentam la nivel de retard mental) si ca...ai scris textul asta(sau l-ai postat) chiar de ziua mea de nastere...si, desi vad abia acum, ma bucur ca cele doua eroine ale tale la ceashca de barfa:-)
P.S.Dincolo nu pareai prea entuziasmat de exponentele genului jurnalistic:-).Vorba ta, pt tine lucrurile nu sunt intotdeauna ceea ce par a fi la prima vedere.
Succes! Sa ne revedem cu bine!

s-apoi, treaba cu epiderma lu\' moi:-)0 e reciproc valabila..ok, pa, o zi frumoasa!

absolut onorata!!!

nu aveam cum sa ma scol imbufnata:-) nu am mai dormit de cand am ajuns in Sydney, asta ar insemna vreo 7 zile; nu sunt pusa pe harta, sunt doar extrem de circumspecta,agonia e teren minat pentru incepatori...
in alta ordine de idei, e f. validanta pt mine parerea ta despre textele mele, parca suna promisiune c-o sa mai citesti \"de-ale mele\" :-)
iar \"defularile/refularile si alte forme de dementa mascata\" mi le asum = eu eram \"omul care si-a asumat rolul de-a ierta tuturor absolut totul\".
poate ca tu te-ai trezit putin suparat pe restul lumii...sau poate nu:-)mi-or fi perturband perceptia diferentele de fus orar...

ehei, mai Loric mic cu nivel mare pe agonia, esti o draguta:-) ma bucur ca-ti place ce scriu, si mie imi plac multe texte de-ale tale, te citesc de cand stateai \"in aceeasi banca\" (a se citi acelasi nivel) cu mine:-))multe urecheli ti-ai mai luat si tu, da\' se pare ca ti-au prins bine:-); primavara sa fie, daca asa vrei matalutza:-)

zi-le cocorilor tai, ruginiti de atat drum, sa-mi salute si mie berzele de pe neogen(are voie iarna berze) sau si p-astea de pe agonia, desi sunt mai subnutrite:-)
frumoase imagini, miscator final ( cu senzatie de brrr, Doamne, bine c-a scapat!)...

mi-am dat seama, nu mi-am dat...ma rog, asa, vad.da\' tu poti sa dezvolti:-)si da, citeste-ma, da\' pe toate partile, ca sa nu faci ca acum: la primul comentariu ai terminat cu o parere generala despre mine, la al doilea imi spui ca ma mai citesti inainte de a-ti forma o parere. kynda sweet:-)

diana, acu\', ca ne-am luat cafeaua de dimineata impreuna, te mai astept pe aici!:-) multam de lecturare si de frumoasele cuvinte!cele bune,
samantha

pur si simplu am crezut ca ati trecut de la greseli de continut la cele de ortografie(la cat de pornit pareati, nu era de mirare) asa ca, desi mi-am revazut textul si n-am gasit nici o greseala de gen, am zis ca o fi scaparea mea, fiind prea ...iritata, deci inclinata spre omisiuni. manipulare...hmmm, era vorba doar de faptul ca surprinde atat inflexilitate in interpretare la un om ca dvs care, de regula, se misca suplu printre simpoluri si figuri de stil, chiar si cand sunt ale altora.si, zau, dle titarenco, de ce credeti ca trebuie sa fim neaparat pe aceeasi lungime de unda in privinta lirismului? nu e obligatoriu sa vibrati la imagini care mie mi se par, daca nu poetice neaparat , macar interesante...dar nici nu-i obligatoriu sa le desfiintati instantaneu sau sa le puneti la colt pe coji de nuca. sincer, cu dvs chiar si polemicile au ceva savuros dar, din pacate, trebuia sa plec la serviciu deja de 15 minute, m-a retinut numai obligatia(impusa macar de un minimal respect)de a va raspunde, e notabila stradania dvs de a-mi da \"eventuale explicatii\":-)
sa aveti o zi buna! eu nu prea mai pot, se pare ca am intoleranta crescuta la critici pe stomacul gol.daca insistati, totusi, s-ar putea sa capat experienta, antrenamentele sunt totdeauna binevenite!va salut!