Ridicați paharele în aer!
Pe fundul cupei limpezi În licăriri abstracte Îneci păreri și gânduri Și fugi pășind pe ape. Săgeta de lumină Prea dureros arzând Te sparge-n mii de șoapte Lovind un ochi păgân. E dimineață
LLord_kannePlumburiu amurg
Plumburiu amurg medieval, Închide în acorduri Sclipind, În sânge de batal O geană de lumină. Se stinge, Candela suflării În praful de pe perne ... Destinele cotesc În umbrele
LLord_kanneSă cadă încă umbre
Să se lase peste umbre luna, Să ascută forme acutul interes Și să se scuture tremurând lumina Petalei florii mele de cireș. Acolo unde se ascund parfumuri Și se-nconjură cu ghimpii de
LLord_kannePierdut în multime
Te-ai pierdut de tine și nu te mai srigi Te vezi legat și strâns te vezi în chingi Te uiți înlăcrimat la omul care-ai fost Și-ai vrea fii-napoi, dar vrerea-i fară rost. Autarhice vânătăi de
LLord_kanneLa trecere e lipsă obolul
mă trage de mânecă un gând și nu-mi dă pace, mă prinde de cot cu ideile sale boante și țepene îmbrăcate într-un cuvânt ca o mănușă murdară, hârșită pe cărămida cu care s-au
LLord_kanneSunt un pervers și-un sadic
Sunt un pervers și sunt mai mult ca sadic, și-am mintea răsucită în obsesii Privesc copii pe străzi și văd femei prin baruri. Sunt un pervers și-un sadic, și-am gânduri prea bolnave De tristă
LLord_kanneActriță în rol de viață
Să stingă careva lumina, Opriți dracului și muzica asta! E un teatru prost, mai trageți cortina Să văd numai negru, și tăcere de post. Sau nu mai e deloc imaginație? Mereu aceiași actriță
LLord_kanneAdorație
O frunză ruptă de lacrima cerului- Mângâind omul.
LLord_kanneReverie
Pasul tău ușor sărutând gândul tainic- Amurgul senin.
LLord_kanneȘi târfa era social lascivă
Crunt! E dur... Și-mi bubuie mintea Picioare de damă și coapse; Lascivitatea asta mă enervează Și-mi vine să-mi bag ceva În ceea ce numesc ăștia viață socială. Muncă și sex în gunoiul sur, Și
LLord_kanneevadare din onanismul cognitiv
Nemișcați în staticul efemer al unei eternități închipuite ne ducem anevoie pașii pe alei între cripte, rezemați în cruci furate de pe umerii noștri. Mai luăm câte una pentru ficare
LLord_kanneUltima pralină, o nouă cutie
Când gnoza întunecată a luminii Înnegrește soarele și spală amurgul Ne ascundem terifiați în meridianele ideilor cernute, Și gândul... - ah, gândul, de când nu l-am folosit au mai rămas doar
LLord_kanneDuhnesc fisuri prea sociale
Crăpături de un gri halucinant Înghit fărâme homiforme, Înghit perversități de aluat Și gânduri fleșcăite în arome. E prea frumos, Duhnește peste tot a viață Aceeași împuțită carne de pe
LLord_kanneanxias
momente tandre și clipe dureroase își scutură copacul anonim, își scutură speranța în lacrimă de rouă; râzând cu frigu-n oase și dragostea-n venin. mă sparg în mii de schije și-n mii de
LLord_kanneîntre cuvinte
Cuvinte contondente se răsucesc nebune în neant, se zbat aiurea s-adună în torente; și curg de-avalma izbite de asfalt. Așa stâlcite-n exprimări anoste, Rostite sec cu limba amorțită Se
LLord_kanneculori umede
Mă simt sărac de gânduri, ideile de clipe mi-s sărace, Abisal... Mă scufund într-un ocean uscat deși nu vreau și n-am fost întrebat. O meduză mă privește pesimistă uscându-se verde în
LLord_kanneabsurd absurdissimo
Clipe cenușii se preling lăsând urme pe fața nevăzută în scurgerea timpului... strig cu o tăcere zgomotoasă și mută. mă simt încojurat de absurd și lumina ochiului orb mă doare, fredonez un
LLord_kannedezgheata tu!
Printre grădini sinistre înghețate se plimbă demoni negri zgriburiți de sub cuvinte triste îngropate murmurând speranțe către sfinți. Aleea cu speranțe se-nfioară sub pasul tău ușor,
LLord_kanneinocenta spre intoarcere
tacerea zgomotoasa a gloatei de neuroni incarcata de posibile memorii viitoare iti fac din gesturi doar simpli pioni si asta te doare. izbitor in picatura prezenta, o clipa de ocean viitor
LLord_kanneo clipă...
Scâncete se ridică bucuroase de a fi scăpat din lăuntrul tumultos cu zdrențe de plângeri pe oase cu sânge în ochi și arsuri pe tors, simt atingerea unei clipe cu puterea unui gând sublimă
LLord_kannegrădina gândului
Criminal luna se plimbă Peste-a pomilor coroană Sărutând cu recea-i limbă Fructul lor fără de roadă. Luminând astral și magic Dealul trist din Ghetsemani Parcă-aude un murmur tainic Al
LLord_kanneA doua Muză
Pășind în sala de oglinzi a gândului pustiu... mi-e teama ca exiști Mi-e teamă sa mai fiu. Din triste camere neuronale răzbat la mine-n suflet ecouri mortuare de plansete și
LLord_kanneMuza mea
O pană plutește în neantul sufletului meu, scuturată de un gând zbucuimat în zborul trist spre un logic patat de un raționament impur și un dor anulat... caii albi ce traiesc lumină, pasc
LLord_kanne