Poezie
dezgheata tu!
1 min lectură·
Mediu
Printre grădini sinistre înghețate
se plimbă demoni negri zgriburiți
de sub cuvinte triste îngropate
murmurând speranțe către sfinți.
Aleea cu speranțe se-nfioară
sub pasul tău ușor, catifelat
aștept iubirea iarăși să mă doară
sub lespedea de cuget îngropat.
În mormântal adânc de rațiune
un licăr mic de foc transcedental
se zbate-ncet... și tinde către tine
să crească iar frumos și natural.
dezgheață tu ființa-mi îngropată!
între cuvinte reci fără final,
sau lasă-mă să-ngheț o lume moartă
trăindu-i apogeul criminal!
Mai lasă-ți tu atingerea perfectă
peste un trup rigid rațional
iubirea ta din suflet e eternă
și dragostea-mi o cameră de bal.
Hai să dansăm un ultim dans prin curte
un dans sălbatic până-n infinit
Să transformăm iubirea noastră-n munte
și să-l urcăm la pas spre asfințit.
013318
0
BG