Poezie
La trecere e lipsă obolul
1 min lectură·
Mediu
mă trage de mânecă un gând
și nu-mi dă pace,
mă prinde de cot
cu ideile sale boante și țepene
îmbrăcate într-un cuvânt
ca o mănușă murdară, hârșită
pe cărămida cu care s-au construit
planurile ideatice în acest ansamblu
rațional de recluziune
metafizico-intelectuală;
și-mi cere chenzina.
zice ca a muncit pentru mine;
dar eu l-am angajat cu clipa
contra casă și masă,
i-am oferit un culcuș,
printre neuronii mei.
el și-a construit o enclavă
și fiind minoritar i-a exterminat
pe toți - mai puțin unul
care fiind afumat
părea căzut la datorie.
eu nu mai am cu ce să-l plătesc,
mai am o celulă, cu două dendrite,
cu care mai prind și mă leg și iubesc.
002204
0