Poezie
între cuvinte
1 min lectură·
Mediu
Cuvinte contondente
se răsucesc nebune în neant,
se zbat aiurea
s-adună în torente;
și curg de-avalma
izbite de asfalt.
Așa stâlcite-n exprimări anoste,
Rostite sec cu limba amorțită
Se rup născute timide sentimente,
În trupul mort cu mintea obosită.
Și te strecori alene pe gânduri solitare
Făcând lumină în trupul rebegit
Ești mintea mea, te-am absorbit din soare
Și numai pentru tine o clipă m-a trezit.
O dată-am rotit ochii în secole de veghe,
O dată doar privit-am un chip desăvârșit;
Și te-am văzut în mine ca sufletu-mi pereche
Iar din eterna clipă pe veci am fost vrăjit.
Mi-ai retrezit și trupul mi-ai dezlegat și limba
Și sentimente pline și vii am regăsit
Și te iubesc, cuvântul î-mi definește ținta,
Căci viu sunt doar prin clipa în care m-ai iubit.
002.194
0