Liviu Nanu

katya, nimeni nu e profet în țara/orașul lui, dar îmi place cum ai pus problema :)

Să-i mulțumesc Danei Bordieanu, ea mi-a dat impulsul s-o scriu. Ar trebui să i-o dedic, nu? Cînd mai trece cu intercity-ul prin Roșiori să fie atentă la podul ăla nemțesc ieșit din garanție.

Prin \'72 primeam vederi din Anglia, cunoscusem niște englezi pe litoral, eu eram elev. Nu s-a întîmplat nimic, n-am avut probleme. În \'77 însă, pentru că un coleg de clasă trimisese cîteva scrisori la Europa Liberă, m-am trezit cu doi securiști în casă (lăsam ușa deschisă de obicei). Mi-au luat casetofonul, (aveam unul pătrat, unguresc), casetele, m-au suit într-o Dacie albă și m-au dus la sediul securității. Radu Tinu era atunci șeful (pînă să ajungă în Timișoara), am avut \"norocul\" să fiu anchetat chiar de el. Întrebări banale de tipul \"nu-i așa că împreună cu numitul... ați ascultat și comentat programele E.L? Ce știi despre Paul Goma? ș.a. Am făcut pe prostul cît am putut, cu toate dovezile puse în față \"uite ce declară prietenii tăi\" (erau mai mulți anchetați). În final mi-au dat drumul, s-au convins că pe mine mă interesau în special emisiunile muzicale, eram fan Deep Purple. Dar frig nu aveam în casă, cît aveam curent puneam caloriferul electric cumpărat pe sub mînă, sau mai băgam un lemn în godin (asta n-a durat mult, ne-am luat sobă pe gaz). Aveam curent electric de la baterie, o lampă cu neon și vedeam emisiunile la bulgari la un televizor Sport, tot pe baterie, după ce se lua curentul. Și mai am amintiri, dar unele vor fi prinse într-o proză la care mă chinui de zor, dar cred că n-am s-o termin, sînt prea leneș. Prin urmare vremurile de atunci îmi sînt încă vii în memorie, cei tineri nu știu și nici nu-i interesează, poate e mai bine. Cătușe nu mi s-au pus, deși prin \'88 am ajuns și pe la poliție \"ăsta cică e profesor, ia dă-i Vasile una după ceafă\", dar orice era posibil, așa că poezia este destul de credibilă.

Silviu - onorat
Ioane baci - am numit-o parodie, dar nu sînt sigur că ar fi așa. Oricum, am plecat de la textul lui Sorescu, postat de mine în biblioteca virtuală, dar eu l-am găsit din google
http://www.poezie.ro/index.php/poetry/144953/index.html

N-o închide, fiți pe pace, doar se adaptează (ca orice român) la noile cerințe :)) Adică e ca și casa lui, și în casa lui poate să vină musafiri (cu votca în buzunar sau variante). Voiam să spun că se încheie un ciclu și începe altul, dar oamenii tot ăia sînt, și fiecare viață a lor poate fi un roman, măcar o nuvelă. Deci va urma un fel de Bicuță reloaded sau Bicuță se întoarce :))

Dacă primele versuri nu m-au impresionat prea mult, mai degrabă pregătești cititorii, am remarcat finalul, original și foarte inspirat.

personalele tale sînt un poem în toată legea. Eu cel puțin așa le-am simțit.

Traian, am gîndit și pe urmă am tot gîndit, apoi am mai reflectat nițel, după care neapărat am și cugetat și am ajuns la concluzia că s-ar putea să ai dreptate. Mulțumesc pentru sugestie, mi-am amintit că m-am mai jucat cu prozodia într-o poezie mai veche \"melancolie\".

E bine că există Deko, e bine că există conflicte de idei (conflicte între generații mai puțin, poeții rămîn mereu tineri) și e bine că există și acest tînăr cronicar, fără de care nu aș fi știut ce se întîmplă acolo, eu îi apreciez efortul, și apreciez curajul celor care citesc, mai mult sau mai puțin cu talent, mai mult sau mai puțin inspirați. Toate aceste cronici ar trebui strînse undeva, ele vor fi istorie.
Felicitări tuturor \"combatanților\" și editorilor care au gîndit aceste întîlniri. Mă bucur că am lăsat și eu urme acolo, chiar dacă doar fizice (cred că mai există urma dopului de șampanie din tavan). Cred că ar trebui să vă liniștiți acum, și să vă ascuțiți metaforele și condeiele pentru următoarea ședință la care sper să particip și eu.

în versul 3 al primei strofe aș schimba \"spre casă\" cu \"acasă\" (sau variante). Și \"spre\" și \"prin\" într-un vers mi se pare cam mult. Și cam atît cu cîrcoteala, poezia este bună, ai surprins 3 ipostaze, care, în ciuda simplității, au reușit să mă atingă. Sau poate tocmai de-aia. **

Ted, m-ai dai gata cu comentariul tău, îmi umbrești ireparabil creația și efortul liric :)
Șerban, ai ales un citat bun.

poem frumos, mai ales de la \"pe pămînt\", de unde ai schimbat registrul, ai devenit mai metaforică.

Silviu, cred că aș putea să-ți răspund la întrebare. E același limbaj neaoș, fără înflorituri, ajunge mai repede la cititor. Onorat de trecere.
Dana, mă bucur că pot fi pe placul tău, o pretențioasă :)

Liviuțo, poate că ai dreptate, dar eu cred că și lucrările neterminate au farmecul lor, uneori chiar sînt mai interesante (nu e cazul de față, desigur), îl lasă pe cititor/privitor să termine. Vizita ta m-a binedispus, mi te imaginez rîzînd pe sub pistrui.

Foarte puternica strofa a treia, dar toată poezia este un strigăt. **

Ai surprins bine și cu talent acest moment al zilei, al vieții. Un poem frumos și surprinzător, deși aplecarea ta spre meditație, spre elegie mi-era cunoscută. Poate ar fi timpul să le strîngi într-un volum. ***

Constantine, nu e nicio aluzie. Cel puțin în poezia asta \"boier\" are alte conotații. Dar cititorul e liber să înțeleagă ce vrea, în funcție de mai multe variabile. Cum ar fi să zicem starea lui de moment, permeabilitatea/disponibilitatea la metaforă, figură de stil, simbol...

Maria, Ioana, Ioan - poemul meu e un joc așa cum e și viața. Dacă are și dimensiuni metafizice, bravo mie! am urmărit mai multe aspecte, mai multe efecte, începînd de la un exercițiu prozodic și calambur, pînă la chestii mai profunde ținînd de dualitate.
Dan, drăguță replica ta.

Sub lumina neonului nu mai avem umbre, deci nu mai avem nici însușiri. Ne uniformizează.
Primele două strofe mi-au plăcut în mod deosebit.

un text bun, doar finalul mi se pare forțat, aș zice moralizator, deși termenul ar fi altul.