Liviu Nanu

Mă bucur să te revăd și aici, în virtual. E un poem bun, dar asta o știai și tu, nu cred că e cazul s-o mai repet.
Am remarcat \"mătase ce ia mințile, unei mătase imperiale
respiră aură de fierăstrău care cu timpu’ înnegrește,
respirînd din blana unei vietăți nevăzute\"

\"oasele tale fiind ca a nou născuților, aburoase,
așteptînd pe Dumnezeu să pună în ele greutate de om.\"

\"Și dacă în tine e altul, pîndind, ce a început să te mistuie
cum luna o mierlă bolnavă.\"

citit, plăcut

anton

Mulțumesc tuturor sibienilor prezenți la Atrium (dar și în alte locuri), care au fost lîngă noi pe 14 și pe 15 martie. Nimic fals, nimic de fațadă, dialoguri interesante și sfaturi pertinente. Iar reîntîlnirea cu Laura a fost cireașa de pe tort, încercați să nu-i dați drumul din Sibiu.

motoarele_de_viteză/valurile_de_căldură, nu prea sună bine, mă refer la alăturarea lor în două versuri succesive. E un filon liric în poem, (în prima parte) dar neexploatat îndeajuns.
cu scuze pentru deranj,
al 1583-lea cititor,
anton

Stimată doamnă Angela, prezența dumneavoastră în pagina mea mă onorează. Ați citit în cheia corectă (dar asta nu mă miră), eu încerc ludicul și autoironia în lirica mea. Uneori mai bine, alteori mai puțin inspirat. Vă mulțumesc pentru semnul de lectură.

Felicitări! Aș fi venit și eu, dar pe 14 sînt la Sibiu. Oricum, voi fi alături de tine și de ceilați invitați. Sper să ajung și în posesia cărții.

Stimate autor de chiftele, Cătălin Popescu, poate te-aș crede dacă n-ai fi un copiator din Cărtărescu și alții. Pentru cei interesați las link http://www.agonia.ro/index.php/poetry/42674/Surprize_surprize dar și un citat, că textul poate să dispară. \"Uneia ca tine ar trebui să i se interzică
Mersul pe stradă\" (Volumul Totul, \"Fiara\"). Făcînd trimitere la acest celebru vers Cărtărescian, aș putea parafraza spunîndu-ți \"unuia ca tine ar trebui să i se interzică literatura\". Să faci valuri pe site nu e mare lucru, mai ales pentru cei care se vor băgați în seamă, dar matale te bagi în seamă singur și, la o cercetare mai atentă, nici măcar nu ai substanță. Cred că ești un copil rîzgîiat, dar eu unul nu-ți dau prăjituri, mai degrabă una (virtuală) peste bot.

Stimată doamnă Angela Furtună, sînt onorat pentru trecere și semn. E adevărat că ne paște manierismul, dar pînă la apariția pe hîrtie mai putem selecta. Sau poate că nici nu publicăm.

Alin, trecerea ta pe aici, chiar și întîmplătoare, mă onorează. Nu am înțeles însă de ce \"mușc\" din emo, pe mine fenomenul nu mă interesează decît tangențial.
Marina, ce ai fi vrut, postmodernist? :)

Chiar dacă mai tîrziu, mă bucur că am ajuns să citesc acest poem. Cîteva versuri în plus (e doar o părere), dar care nu strică estetic.
Am remarcat:
\"cred că-i mare lucru să ai lângă cine să taci\"
\"gustul acru de clopot în gât\"
\"simțeam cum pielea ta îmi încălzea palma
ca o țigancă
ghiocul\"
Toată strofa a treia fără să identific neapărat un vers anume
\"cel mai aproape te simt când intru desculță
în miriștea nopții
timpul înțeapă jilav
abia secerat\"
și
\"prietenii sunt un fel de conifere rarisime

țin umbră albastră
tăcerii\" - poate fără \"rarisime\"

Cu scuze pentru deranj
al 242-lea cititor întîrziat
anton

Silvia, am specificat \"suprarealist\" cu riscul de a exagera, dar pentru a îngroșa pițin tușa. Și mă bucur că ți-a plăcut metafora aceea cu luna, în ziua de azi e un gest de curaj să mai scrii cu metafore, cînd toți \"deștepții\" fac alergie la ele. Dar noi nu scriem pentru deștepți, nu? Onorat de trecere și semn.

încerc și eu pădurea cu degetul:

pădure de brad
jos bulgări de zăpadă
arici înverziți

N-am vrut să insinuez nimic. Pur și simplu am constatat că s-au publicat într-o zi două poeme la temă, fără să fi sugerat cineva tema. Mă gîndeam că există așa, un flux al gîndurilor pe agonia, pentru că nu este prima dată cînd se întîmplă. E doar o coincidență, nu m-am gîndit la altceva. Cu aleasă prețuire pentru ambii autori. Iar apelativul \"maestre\" nu e pus la mișto acolo, eu chiar cred în ceea ce spun.

Maestre Ioan Jorz, se spune că postmodernismul a trecut fără să producă vreo capodoperă. Stă în firea noastră, a românilor să ne găsim filiații, curente și grupuri, probabil din dorința de a ne defini. Eu nu prea cred în aceste curente, dar nu sunteți primul care mă așază aici, prin anii 2002, le venirea mea pe site, la fel mă vedea și Bogdan Geană (chiar, pe unde o mai umbla, că mi s-a făcut dor de spiritul jucăuș și plin de contradicții). Onorat de vizită și semn.

Observ (și nu pentru prima dată) că există teme pe care sunt valorificate de mai mulți autori într-o unitate de timp. Uneori din pură întâmplare, alteori intervine falsa memorie... Tema tunelului de exemplu pe care am regăsit-o și la maestrul Gheorghe Pașa.
Asta a fost o introducere, desigur.
Știi să-ți construiești poemele și cred că fiecare vers e gîndit de tine înainte de a-l pune la locul lui. Poemul de față are un început în forță, da și un final pe măsură. Pe la mijloc m-a amețit puțin, dar am pus pe seama sentimentelor transmise, a emoției, pentru că, nu-i așa? în numele dragostei se întîmplă totul.
Citit, plăcut
Cu scuze pentru deranj,
al 132-lea cititor,
anton

Abia aștept să ajung la Sibiu, să revăd cafeneaua, expoziția de fotografie și prietenii (vechi și noi) pe care mi i-am făcut acolo. Sper să bem și un cocktail pe bază de absint și praz, după numele evenimentului. Sper să nu se blocheze Valea Oltului pînă sîmbătă.

Șerban - Nu, nu e pinguin. Dar la urma urmei, de ce n-ar fi? Ciliwilli era pinguin, cred că-ți mai amintești de personajul ăsta, are chiar cont pe agonia. Și bineînțeles că ai dreptate cu Dumnezeu care doarme. Adică, după ce a s-a obosit șase zile să facă lumea, acum se odihnește o veșnicie.
Ela, onorat de vizită și apreciere. Sper să iasă ceva interesant din poeziile acestea.
Luminița, ai dreptate cu \"undeva\". Voi face modificări, cu riscul de a ieși de la reco.

Ioana, onorat de vizită și semn. Ultimul vers, se pare, e cam buclucaș, asupra lui s-au emis diverse păreri. Tocmai de aceea cred că își face datoria, dar nu trebuie să dispară precum personajul lui Shakespeare.
Adrian - o elegie cu waldo, dar fără olguța, se zice că nu are chichirez, nu? Onorat de trecere.

Emilian, trecerea ta și semnul lăsat mă onorează. Deși nu este criptat, ai citit în cheia corectă.â

Alina - ultimul vers are rolul lui acolo. Poate că există o legătură între Waldo și spam, cine știe?

Carmen - de aceea am și intitulat poemul \"elegie\", din cauza celor enumerate de tine. Mă bucur că ai făcut legătura.

Mădălina - Am modificat, mi se părea prea explicativ. Poate am greșit, voi mai analiza. Mulțumesc pentru interesul manifestat.

Un poem scris cu acuratețe și sensibilitate, căruia nu știu dacă îi poți găsi cusur. Cred că această haină a simplității lirice te prinde, nu găsesc nimic în plus la acest poem. Poate ar fi mers mai bine \"omătul amintirilor\" pentru a evita alăturarea vocalelor \"a\". Felicitări, mă bucur de fiecare dată cînd citesc ceva scris de tine.

Un poem optimist. Un poem din care înțelegem că metafora nu a murit. Un poem inspirat.
O sugestie: aș elimina „tăi” din ultimul vers, din cauză de „tu” din același vers. Ar putea suna așa: „iar tu mă vei privi cu ochi de catifea” Se subînțelege ai cui sînt ochii, nu?
Citit, plăcut

Un poem frumos, simplu și sincer, în ciuda cîtorva versuri mai puțin inspirate și a unor termeni mai puțin poetici. Important că generează emoție chiar dacă pare neșlefuit.