Liviu Nanu

Are rimă interioară și ritm. Totuși,parcă zgîrie urechea \"petalele_la\" din versul 3. Am remarcat (și) finalul.

erată
400 nu 4000

Am numărat 10 „mea” în text. Nu intenționam să număr dar mi-au sărit în ochi niște rime supărătoare gen mea-cartea (unde accentul cade nefiresc pe „tea”)
„ce frumoasă e țigAnca mea când deschid cartea”.
Apropos, te-am văzut la Antena 1, aveai pălărie cu fundă roșie și cămașă înflorată. Îți ședea bine, păcat că ți-ai ras mustața. Benga!

Ce înseamnă „îngheagă”? (versul 8).
Eu înțeleg „alerg prin mine desculț” ca pe o introspecție, dar metafora este cam tocită. Aș zice să nu te iei după colegul moga, el este foarte realist, prin urmare și-ar dori să citească ceva logic, iar metaforele sînt dimpotrivă, relații între lucruri/fenomene imaginate de poet, deci lucrînd cu astfel de instrumente, cerul poate fi tăcut, ochii ca două păpădii (era chiar un cîntec) și înțelegerile pot avea crăpături. Despre copac, nu-ți face probleme, în caz că vrei să publici paper. Hîrtia se mai face și din papură (sau trestie?) și din reciclări. Am văzut chiar o carte scoasă pe hîrtie de ambalaj. E adevărat, cărțile se prăfuiesc pe rafturi, începînd cu ale lui Cărtărescu și terminînd cu volumele lui Marko Bela (apropos, eu n-am în casă nicio carte scrisă de el, mi-aș dori una, chiar și scrisă în maghiară, am auzit că sînt foarte valoroase). Prin urmare, pădurea Letea se taie pentru tiraje mari, cum sînt cele exemplificate mai sus (dar nu singurele), pentru o plachetă cu tiraj de 300-4000 exemplare, sînt suficiente cîteva cutii de scobitori. Pe de altă parte, poemul de față suferă, adică ar fi niște idei, dar insuficient exploatate estetic.

mie mi-a plăcut versul cu secunda care se surpă, dar și strofa următoare, cu fîntîna. Asta ca să remarc totuși ceva anume, tot poemul este bine scris, dealtfel.

Am remarcat ambele poeme. Mi-a plăcut cum sună „picioarele înmuiate în gravitație”. Ideea din cel de-al doilea poem e foarte bună, poate ar trebui să dezvolți într-n alt text. Să nu se înțeleagă că ar trebui modificat, e o m ică bijuterie cu valențe filozofice.

”pentru a strălucii”? „ai vrut să fi”? „vrem să ști”?

Din care deducem că prin imginație poetică și discurs liric putem face o legătură între tramvai, sticlă de bere (băută doar pe jumătate, se înțelege), blondă și alte întîmplări din cotidian.
Citit, plăcut
anton

Mi-a plăcut poemul, în special prima și ultima strofă. Aș fi vrut să spun și eu ce înțleg din metafora cu sticla de vin, dar autoarea mi-a luat-o înainte cu explicațiiile. Într-adevăr, să intri în pielea unui personaj imaginar, să faci ce vrei cu el, să schimbi planurile și relațiile dintre lucruri, asta înseamnă metaforă, gîndire poetică. Pe care, dacă nu ai „organ”, nu o pricepi, nu o apreciezi. Felicitări, am citit un poem care îmi zbîrnîie în minte mult după gestul lecturii.
cu scuze pentru deranj
al 156-lea cititor
anton

Maestre Adrian Erbiceanu, replica dumneavoastră e foarte inspirată și gestul de a mi-o dedica mă onorează. Eu aș fi evitat însă „aghesmuit” (din cauze de interpretare) și aș fi folosit termenul „jumătățit”, cu un apostrof înainte, pe ca nu îl găsesc pe tastatură.
La bună citire,
anton

Mie îmi plac astfel de poeme scurte, fără balast. Sublimare, fără a neglija estetica, forma, grija pentru cuvînt. Uneori te-aș invidia dacă aș fi invidios.
cu plăcerea lecturii,
anton

Am remarcat senzația „matrioșka” din strofa a doua și strofa a treia. Poemul tău transmite o stare de lehamite, cum ar veni o emoție în lipsa altor emoții.

Stimate Dorian Duma, pe scurt DoDule, mulțumesc pentru sugestie. S-ar părea că așezarea pe strofe este mai bine primită de către cititori, așa că am făcut efortul de a pune două spații, împărțind textul în trei catrene. De fapt și celelalte sonete scrise de mine tot așa sînt configurate. Și forma are rolul ei, cum bine știm.

Cornelia Claudia Iakab - nu-mi amintesc întîmplarea cu roata și prin urmare nu realizez legătura cu licuricii. Subiectul poemului l-am descoperit pe dealul Cisnădioarei, lîngă biserica fortificată, la finalul acțiunii noastre poetice și inaintea acțiunii masonice (care nu ne angaja în vreun fel). Mulțumersc pentru semnul de lectură.
Maria, nu mai știu dacă poezia cu dudele era haiku, am să caut textul să mă lămuresc. Eu nu prea am abordat genul, consider că este al doilea haiku pe care-l scriu, primul fiind despre o cioară în zăpadă. Încă nu știu ce mi se potrivește, literar vorbind, eu scriu după cum îmi vine inspirația. Cu excepția prozei, unde sînt necesare alte calități.

Teodor Dume - prezența dumneavoastră în pagina mea și aprecierile făcute poemului, mă determină să cred că sînt pe un drum bun și că umilul meu demers liric nu a fost degeaba.

Maria, onorat de vizită și semn. Cu titlul nu știu ce să fac, așa mi-a venit, probabil îl voi schimba.
Paul, cei care au fost la Cisnădioara vor înțelege, desigur, mai multe. Co o singură condiție: să citească poemul.

O surpriză plăcută să văd scoasă de la naftalină o poezie din 2003. Onorat de trecere și semn.

Felicitări! Aștept lansarea cărții, am să vin cu Adrian Firică. Dacă mă ia. firește.

Bun dar incomplet. Lipsesc momentele cînd maestrul Silișteanu solicita un masaj tailandez. Și sînt (aproape) sigur că Cezara a filmat faza. La a doua ediție voi lua camera de filmat. Dacă voi mai fi invitat, desigur.

George, Ionuț, Adrian - onorat de trecere și semn. Poate ar fi trebuit să dezvolt mai mult cele trei întîmplări. Pînă va apărea pe hîrtie, mai am timp să refac.