Liviu Nanu

Alex, neamțul are o vorbă: \"Nicht forțirăn!\". Eu te apreciez și îți înțeleg dorința de perfecțiune, dorința de a face parte dintr-un grup de elită, \"cu papion\". Eu, cum spuneam și într-o poezie, probabil că fac parte din tribul celor cu bască. Și sînt destui ca mine, asta nu înseamnă că vreau să-i atrag într-o tabără, sînt deja conturate anumite grupuri. Indiferent de opiniile lor contradictorii, cred că toți doresc binele site-ului. E drept, că lectura se face de cele mai multe ori selectiv. Din mai multe motive: 1, nu este timp suficient, 2, număr foarte mare de texte, 3, preferința pentru anumiți autori.
Poezia nu se citește precum proza. Poti citi sute de pagini de proză într-o zi, dar poezie, ți-ajung 5-6, hai 10 ca să poți intra în starea de poezie, apoi intervine un fel de inhibiție (de protecție), nu mai poți recepta la fel.
Atît, deocamdată, Radu are dreptate, ce-ar fi să comentăm toete textele care nu ne convin? Nici nu vreau să mă gîndesc...

Deja sînt invidios pe voi. Mai rar așa evenimente frumoase și...mai rar așa poezie. Oriana, ai ieșit din tipare, este o poezie excelentă.
Care ești tu? Că pe carte nu semeni cu nciuna.

Nexus, Atman, Neisa, mulțumesc. Azrail, așa este, glonțul dum-dum este un glonț cu încărcătură explozivă cu efecte mult mai mari. Andia, eu nu mi-am făcut iluzii cu textul ăsta...și mai voiam să spun ceva, dar am uitat, oricum nu era nimic important. Textul e slab, recunosc, am vrut însă o mică schimbare și asta la final unde las cititorul să interpreteze cum vrea el.

Licorna, nu cred că tu dacă citești de exemplu despre dărîmătorii de icoane îți închipui niște indivizi mascați cu ciocane în mînă umblînd prin biserici. Cam așa și cu berea, eu prefer vinul de Focșani.
A bon entendeur, salut!
Mai ținem legătura.

Bine zicea Brâncuși. De luat aminte!
Frumos.

Văd că faci domnișoarele să suspine, Pane. Uite și de la mine o steluță pentru lumile clădite pe sfîrcuri și pentru nimbul din final.

"zi solitară trăită în doi". Ploaia cea rară, hmm, cam forțat, oricum, reușită.

Cu exceptia primei strofe, unde ceva parcă nu sună, (că-mi ești..., să-ți rămîn) poezia este frumoasă. Dar poate că intenționat ai ales această formă de exprimare... puțin obosită metafora, însă mult sentiment.

Prima parte mi s-a părut mai bună, apoi treci într-un ritm putin cam pueril (tara-rara-tara-rara). Totuși, în ansamblu poezia este frumoasă pentru că SPUNE ceva si mai ales CREEAZÃ o stare.

Da, m-a inspirat si filmul, a picat la tanc. Il mai vazusem de doua ori, si tocmai lucram la un text despre un inger (am mai scris despre ei). Asta s-a grefat pe ideea vecinului decedat si a iesit poezioara asta pe care o cred perfectibila. Multumesc pentru aprecieri.

La editura TIPOALEX, acolo am găsit oarecare înțelegere și am mai colaborat cu ei. În sensul că voi plăti relativ puțin și în rate. Probabil în două-trei săptămîni, lucrează repede și sînt serioși.
Romeo, mulțumesc. Și știu eu de ce...

Eu vreau să știu a) cine a furat mireasa și be) s-a jucat cămașa miresei?
Da, m-am distrat nițeluș.

Da, aș zice interesant (ochii ploii, rotunzi, șarpele-cîine...)
Cum rămîne însă cu sfîrcul mumultiplicat?

Eu cred că refăcută pe alocuri, poate fi chiar bună. Aici îi dau dreptate lui degeaba, cred că te-ai grăbit.

Începi în forță, dar imediat (strofa 1, versurile 3-4) dai cu stîngu-n dreptu’. Pe urmă îți revii, dar personal, după ce am citit și strofa a doua (promițătoare), nu am mai avut răbdare să termin textul. Cel mai mare dezavantaj este că SCRII CU MAJUSCULE.

Cred că era loc și de mai bine, dar văzînd acolo, sus, o dedicație mi-am dat seama că probabil a fost scrisă direct în fereastră și mai presus decît forma, ai urmărit să creezi o stare. Și ai creat-o, chiar dacă, putin forțat.

Textul nu mi se pare prea reușit, aș zice chiar spre slăbuț, însă - cu riscul de a-l stîrni pe Alex - cred că și el a exagerat.
Dacă și poezioara asta merita un deget în jos, ce să mai spunem de alte creații...
Sau poate e așa...un joc de societate între "americani" și nu-mi dau eu seama...
Alex, nu mi-o lua în nume de rău, tu știi că te apreciez, dar în ultimul timp parcă ai ceva. Poate ți-e dor de casă? Lasă că ne întîlnim la o bere cînd vii.

lalo, multumesc pentru aprecieri. În pricința finalului ai dreptate, ceva parcă scîrțîie. Ram este ceea ce am găsit, dar și ceea ce am vrut să găsesc. Pe un ram se găsesc muguri, flori colorate, dar și ciori.
Ynightmare, dacă îmi propuneam să scriu o poezie cu rimă și cursivitate, cred că aș fi făcut-o. M-a interesat mai mult starea pe care am vrut s-o creez. Dacă ai citit și alte poezii semnate de mine ai văzut probabil că uneori pun accent pe cursivitate, număr de silabe sau rimă. Iar steluțele...voi ruga seniorii să mi le retragă, iar de acum înainte să nu mai acorde aceste semne textelor mele. Mi-ajunge să știu că cineva citește și comentează, eu consider acest site ca pe un atelier literar. Am postat această poezie pentru a mă convinge că merită s-o includ în volum. Semnalele sînt pozitive, deocamdată, deși volumul este deja la editură. Tuturor, vă mulțumesc.
Vă rog, nu vă mai certați, observ o atitudine botoasă, nu cred că e bine.

Vă mulțumesc pentru aprecieri. Recunosc, poezia este cam morbidă, dar se pare că am reușit să transmit o stare, din punctul meu, mai important decît o idee, doar de-asta folosim metafore, nu?
DoDule, te rog să mă scuzi că am șters poezia la care ai comentat tu, cred că m-am grăbit postînd-o, nu aducea nimănui niciun folos, ba mai mult, ar fi stîrnit și reacții de care m-am cam plictisit.

Interesant tabloul acesta cu lup (nu am zis lupi, să fie clar!). Sînt aici cîteva metafore inedite (sau cel putin așa cred eu) "parfum vertical", "ochiul întors spre carnea născândă", dar cam atît. Arsenalul se oprește aici. Totuși, poezia place, crează o stare...aș zice de incertitudine.