Poezie
Sala de bal
1 min lectură·
Mediu
Plutesc undeva în mine ascunse,
Proiecții de dans și râset blajin,
Valsați pe palmele mele întinse
Cu amețeala cuprinsă de vin.
E sala mai goală ca niciodată,
Fără de cercul ce-l întrupați
Fruntea mi-o plec și-ți spun ascultă
Golul din mine ce nu îl străbați.
Stau lumânările plecate în cumpeni,
Pe margini de mese fumegând a pustiu,
Se picură ceara ca lacrimi d-egumeni,
Pe straiul cernit, pe gând vișiniu.
Pereții cuprind atmosfere tăcute
Și strâng cuvântul amarnic în dinți,
Se scurge silaba în mințile-mi mute,
În graiu-mi tăcut și-n faceri cuminți.
Scaune goale susțin proorocire,
Viziuni incerte flămânde de noi,
Cutremur mi-e inima, cu-adâncă iubire
În rugă-mi piciorul frânt îl îndoi.
Pan
31.07.2002
085.776
0
Frumoasa poezie.O singura sugestie.In loc de \"Fruntea mi-o plec și-ți spun ascultă...\" se potriveste mai bine, pe ritmul inceput de tine \"fruntea mi-o plec spunandu-ti: asculta..\"
Si mai am una: la strofa a 2-a... nu prea regasesc conexiunea intre \"Fără de cercul ce-l întrupați\" -pers.a 3-a pl. si restul poeziei.