Primăvară falsă

chiar e buna, poezia. Cum de reusesti sa gasesti caderea asta??? e super, pe cuvant. e completa, si te lasa totusi cu senzatia ca ceva e pus stramb undeva. privesti cu atentie, si iti dai seama ca e vorba de senzatie, nu de constructie..

Anton, primavara a trecut (ca de afara) asa ca sper ca si poezia ta sa exprime doar o stare de moment, sa nu te dai prea mult pe astfel de subiecte in creatiile tale.
Nu de alta, dar ne-am (m-am) obisnuit sa observ la tine de un timp incoace un alt fel de creatii. Ceva mai cu umor, destindere (pentru ceilalti)...
Stare trecatoare...asta de acum.

Atat de frumoasa in tristetea regretelor si a amintirilor. Atinge si lasa urma gandului.

De ce ai scos matale, Antoane, poezia aia cu amorul pervers care eu m-am chinuit sa o comentez si acuma matale ai dat-o afara ca pe un caine.
Mie primavara asta nu imi place asa de mult ca e cam falsa si moartea ne ranjeste tot timpul de prin toate cotloanele dar de ce sa n-o ignoram si sa ne impiedicam de ea?
Eu as pocni-o cu bastonul acela de fildes de i-ar cadea si matreata din cap babornitei

mi-a placut, mai ales primele doua strofe.

"descui usa miresmelor amare de mai
si ma inunda din nou mirosul de moarte"

Da, cam multa Primavara pe site, acum cand se apropie Toamna. Si mie mi-a dat fiori poezia.

Vă mulțumesc pentru aprecieri. Recunosc, poezia este cam morbidă, dar se pare că am reușit să transmit o stare, din punctul meu, mai important decît o idee, doar de-asta folosim metafore, nu?
DoDule, te rog să mă scuzi că am șters poezia la care ai comentat tu, cred că m-am grăbit postînd-o, nu aducea nimănui niciun folos, ba mai mult, ar fi stîrnit și reacții de care m-am cam plictisit.

faina, frumoasa. strofele 1 si 2 foarte puternice. un minus mititel pt versul "iar moartea ne ranjeste de sus, de pe ram". nu ca n-ar fi bun, dar repeti de prea multe ori "moartea" sau ideea de moarte in strofele anterioare, pentru final ar trebui o metafora a mortii, la fel de puternica in semnificatii. moartea care ranjeste, e deja un pic banal. "geam/ram" e o rima prea simplista, sunt convinsa ca poti sa gasesti altceva (desi, dupa cateva minute de gandire, mi-am dat seama ca nu prea ai rime la geam. ar mai fi "dram", "ecran" - un pic fortat, n-am, am... ei, gata)
astept cu nerabdare si alte "antoane" (poezii semnate anton).
p.s. misto primavara imatura si falsa, miresmele amare, obosite semne de carte.

Anton,
metafore, simboluri si stare bine surprinsa/redata.
cu toate acestea eu nu as acorda steluta pt. cursivitatea poticnita pe alocuri.

ma scuzi ca dau o replica aici d-rei Lalo.

Lalo, ma tot lovesc fara sa vreau de comentariile tale facute seniorilor, si in sfarsit am gasit cuvantul care te caracterizeaza:"OBSECVIOASA" - DEX, pag. 708.

La buna vedere!

"comentariile tale facute seniorilor"? aahhhh, maestre draga, simti cum dau ochii peste cap? in caz ca n-ai observat, stau departe de operele tare. ce-ar fi, pur si simplu, sa ma ignori?

lalo, multumesc pentru aprecieri. În pricința finalului ai dreptate, ceva parcă scîrțîie. Ram este ceea ce am găsit, dar și ceea ce am vrut să găsesc. Pe un ram se găsesc muguri, flori colorate, dar și ciori.
Ynightmare, dacă îmi propuneam să scriu o poezie cu rimă și cursivitate, cred că aș fi făcut-o. M-a interesat mai mult starea pe care am vrut s-o creez. Dacă ai citit și alte poezii semnate de mine ai văzut probabil că uneori pun accent pe cursivitate, număr de silabe sau rimă. Iar steluțele...voi ruga seniorii să mi le retragă, iar de acum înainte să nu mai acorde aceste semne textelor mele. Mi-ajunge să știu că cineva citește și comentează, eu consider acest site ca pe un atelier literar. Am postat această poezie pentru a mă convinge că merită s-o includ în volum. Semnalele sînt pozitive, deocamdată, deși volumul este deja la editură. Tuturor, vă mulțumesc.
Vă rog, nu vă mai certați, observ o atitudine botoasă, nu cred că e bine.

Eu n-as putea spune care dintre ele imi place mai mult. De fiecare data, aproape, spun, asta parca e cea mai frumoasa, insa adevarul e ca fiecare are cate ceva din tine, te reprezinta la un moment dat intr-o anumita stare. Si fiecare transmite, de aceea ne plac noua atat de mult.
Eu personal, agreez si poezia in care se simte o anume durere, asa ca trebuie sa-ti spun ca-mi plac toate ale tale si cele cu rima si fara. (n-am citit tot, inca)
Imaginea bastonului de fildes si a starii pe care o infatisezi in poezie mi se par deosebite, e trista, insa chiar asa e, de pe ram...
eu aveam pe undeva o cochilie de fildes, plina cu vise, singurele "stari" pentru care stiam sa lupt.

la ce editura iti apare volumul si, mai ales, cand? (asta cred ca e mai greu sa stii de pe-acum).

La editura TIPOALEX, acolo am găsit oarecare înțelegere și am mai colaborat cu ei. În sensul că voi plăti relativ puțin și în rate. Probabil în două-trei săptămîni, lucrează repede și sînt serioși.
Romeo, mulțumesc. Și știu eu de ce...

Imi sunt sarace cuvintele ca sa-ti spun cat m-a atins poezia ta. E a doua incercare, scriu scurt sa nu ma delogheze din nou. Vibratie, vibratie profunda. Inspir miresmele primaverii, mangai florile fanate -semne de carte, ma inclin la zidul ruinat si mai ales simt, simt cum numai orbii pot simti bastonul tau de fildes atingandu-ne. Si nu-mi mai e frica de ea, azi.
P.S. Rogu-te spune-mi unde pot cumpara cartea ta.