Proză
Iasi. Vara
lui Nexus si celor care stiu cum arata orasul adormit
2 min lectură·
Mediu
Iasi. Vara
- E zece. mai luam un rind sau platim ?
Ceasul din turnul Mitropoliei isi trage cu greu rasuflarea, plictisit sa mai anunte ora pentru un oras absent. Studentii au plecat si in parcuri indragostitii s-au plictisit de saruturi furate. De saruturi cinstite sau molatice. s-au plictisit de declaratii de amor. Stau pe banci, cu ochii tintind in gol, cu un aer de abandon, la fel ca pensionarii de vis-a-vis, care s-au plictisit de ei insisi. Peste zi caldura sau ploaia - pe inserat plictiseala - apasa greu pe umerii orasului. Linistea de pe Sararie a cazut in banal. La gara fetitele trag alene din tigara, uitind sa mai arunce ocheade-oferte clientilor.
- Mda, era mai bine inainte ! mai apuca sa spuna un musteriu intr-o crisma, inainte de a adormi cu capul pe masa, linga o cinzeaca mirosind a spirt.
Un politist cauta cu miscari lente o bricheta, ca sa ii ofere un foc domnisoarei Suzana. Taximetristul ridica a lehamite din umeri "'Mneata unde vrei?" si ma duce, fara nici o graba, spre Pacurari. Numar statiile de autobuz, masinile si bisericile. Pentru ca am timp, numar si copacii - e vara si soferul e plictisit.
Pisica ma intimpina fara graba cu jumatate de "miau" - doar au plecat studentii - iar in jurnal vad ca la mare oamenii joaca table. De plictiseala.
- E 12. Noaptea.
Mai trag o liniuta pe hirtia lipita neglijent pe perete. mai sint sapte zile pina la concediu - cind voi putea sa dorm linistita pe plaja elena si sa evadez din plictisul cotidian.
0136239
0
